Lucian Blaga in timp si in etern

Lucian Blaga, poetul, trecand tot mai mult in limbi europene si in limbi si literaturi din alte continente. Ramanand totodata un reprezentant de frunte al spiritualitatii romanesti intregi. Patru zari. Scrisul sau s-a implinit literar in trei registre, cantand pe trei fluiere, sa le numesti genuri: genul liric, genul epic si genul dramatic.

Sau a inaintat pe trei fronturi. Al poeziei, unde e un nou si un modern, inventiv si traditional, vizionar, extatic si expresiv. Al genului epic, pentru care alege proza memorialistica si romanul autobiografic. Al genului dramatic, unde isi dau mana teatrul de actiune si teatrul de fictiune, cu magic, si limbaj intelectual, cu valori din sufletul popular si sondari in adancul psihicului. Si sa nu lasi deoparte inca un gen, cel al filosofiei. Unde e un creator de sistem. [...].

Opera intreaga ramanandu-i semn in timp. Atat prin idee, cat si prin sentiment. Cu lirica lui de transcenderi si magic, si de aplecari peste margine, cantec si descantec in uman. Ca vorbim de un timp de libertate a discursului in tropi sau de rezistenta prin neabdicari de la autonom in arta, sau al erosului tarziu, de o aceeasi tinerete fara batranete, intr-un deziderat De-am vedea cu lacurile”!

— Aurel Rau