Infernul

Dante coboara in adancurile subterane ale Infernului pentru a se intalni cu cei din lumea umbrelor, descriindu-le patimile si chinurile prin care aspira la mantuire. Autorul florentin face acelasi lucru cand urca la antipozi, pe muntele Purgatoriului, de unde se va inalta mai intai in Paradisul terestru (Eden), apoi spre al noualea Cer, in Paradis. Este cea mai indrazneata calatorie a spiritului uman, descensio et ascensio, cea mai mare aventura poetica a unui geniu proto-renascentist, cu care Italia se poate legitima in fata lumii intregi.

Divina Commedia, prin imaginatie, viziune si profetie, este o capodopera a literaturii universale ce va fi comparabila doar cu cea scoasa la lumina trei secole mai tarziu de dramaturgul-poet Shakespeare, sau cu cea realizata de prozatorul Cervantes. Comparatia Divinei cu o catedrala gotica se justifica prin imaginatia componistica, plasticitatea figurilor de retorica poetica, permanentul imbold ascensional ce-o anima intru idealitate si spiritualitate. Italienistul Alexandru Balaci compara poema lui Dante cu un imens tribunal al carui suprem judecator este; exilat: in fata lui se prezinta personaje biblice, mitologice, papi, imparati, inalti prelati si seniori ai Florentei si ai altor cetati, ghibelini sau guelfi, albi sau negri.

— Geo Vasile

Citeste cele trei carti din seria bilingva Divina Commedia de Dante Alighieri:

• Traducere din limba intaliana de Geo Vasile