Iubire, vinovatie si reparatie

Iubire, vinovatie si reparatie cuprinde scrierile Melaniei Klein din perioada 1921-1946, care elaboreaza teoria freudiana si introduc, urmand firul rosu al anxietatii, relatiile ambivalente cu obiecte partiale, functia de simbolizare inerenta fantasmelor si conceptul esential de pozitie depresiva. Pioniera a analizei copiilor, Klein a creat o noua structura a cadrului care face posibila interpretarea jocului ca manifestare simbolica a vietii interioare. De asemenea, a descoperit ca transferul apare la copii in mod similar situatiei analitice a adultilor si ca travaliul analitic se poate desfasura asemanator, ceea ce face posibila atenuarea fantasmelor de persecutie si achizitionarea capacitatii esentiale de ingrijorare si reparatie.

Introducerea noilor concepte kleiniene si noua abordare, mai ampla, a teoriei si practicii analitice au ajuns sa constituie o parte integrata a psihanalizei de astazi. Cheie a intelegerii functionarii mentale preverbale, teoria lui Klein a extins teritoriul intelegerii inconstientului si a facut posibile cercetarile altor mari psihanalisti, precum Winnicott, Bion si Ogden. Putem observa chiar si la copilul mic o ingrijorare fata de persoana iubita, care nu este, cum am putea crede, un simplu semn de dependenta de o persoana prietenoasa si de ajutor.

Alaturi de impulsurile distructive, in inconstientul copilului si in cel al adultului exista un imbold profund de a face sacrificii pentru a-i ajuta si a-i pune in ordine pe oamenii iubiti care, in fantasma, au fost vatamati sau distrusi. In adancul psihicului, imboldul de a-i face pe oameni fericiti este corelat cu un sentiment puternic de responsabilitate si grija fata de ei, care se manifesta in simpatia autentica fata de alti oameni si in capacitatea de a-i intelege asa cum sunt si asa cum simt.

— Melanie Klein