Maitreyi

Ciclul Bildungsroman culminează cu prima carte eliadescă subintitulată „roman”, Maitreyi. Poveste de dragoste, ea este, de fapt, un roman al formării doar la modul „indirect”, ca roman al unei inițieri. Prin adolescența Maitreyi, Allan se inițiază în spiritualitatea indiană. [...] Reconstituită, ca în Adolphe, veritabil model al romanului psihologic modern, sub formă de povestire de către una din „părțile” angajate de ea, cea masculină, istoria sentimentală e „visul unei nopți de vară” petrecut aievea, încadrat în viața reală (cu specific indian).

Dar Maitreyi devine și un roman inițiatic. Iubirea istorisită în el nu-i o iubire ca altele, pentru că eroina romanului nu este o indiancă oarecare. Nu e nici măcar Indiancă, dacă prin aceasta se înțelege un tip exotic. Mai precis, fiica inginerului Narendra Sen nu este indiancă pur și simplu stranie prin exotism, ci o femeie în care se află concentrată (pentru Allan) spiritualitatea subconștientului.

Pentru cunoscătorii mitologiei indice, însuși numele ei este un indiciu în acest sens, reproducându-l pe acela al soției unui înțelept din Upanișade. Încarnare a feminității care își depășește condiția, năzuind la cunoașterea adevărului cosmic. Cu Maitreyi, prin Maitreyi, europeanul pătrunde în sufletul indic.