Masline in ulei de floarea lunii

Laurentiu Vedinas nu se teme de nimic, si asa e bine, as zice ca asa e minunat, fiind la tineretea cea deplina si curajoasa, nu se teme de spuneri transante, nu se teme de poetizare, nu se teme de actualitatea dura si nici sa il citeze pe Lermontov! Doamne, de cata vreme un tanar autor s-a mai pomenit sa mearga contra curentului uniformizator, a modelor adeseori penibile si dimpotriva, sa fie in directia curentului respectului fata de cultura, indiferent unde a rasarit ea... (tare ma tem ca nici nu e un curent, ci sunt doar razlete voci curajoase si care nu fac voia modelor...). Autorul isi identifica drumul exprimarii originale, caci iata, vorbeste despre autorii,,care se fastacesc in propria neintregire, framantandu-se de lipsa unei carti mai bune sau declama sinceritati de tot felul din propria lui biografie, povestite cu farmec si rasu'- plansu'...

Placerea lecturii vine si din surpriza: nu poti sti ce urmeaza, in ce directie o ia gandul si implicit imaginatia sau sinceritatea dezarmanta a celui ce scrie. Cand emotia e o coarda intinsa la maximum, el poate scrie: Bunicii mei... bunicii mei inca mai traiesc prin florile unei cruci din lemn, ceea ce e sublim si sfasietor. Sunt pagini de o frustete dureroasa, nici nu stii ce lentila a pus cel se scrie, precum in,,La Tara, tulburatoare pagina despre viata si moarte prin lentila gandului tineresc. Intelepciunea populara e alta sursa de autenticitate:

In curte maica vorbeste cu o vecina Daca e sa traiesti tot traiesti ca si daca vrei sa te spanzuri ti se rupe sfoara de sub grinda Viata e mai frumoasa decat moartea, asa spun unii Viata e mai frumoasa decat moartea Dar moartea stie cum sa-si tina oamenii acasa.

Si despre iubire, motorul lumii si al poeziei, motorul varstei, al extazului si dezesperarii, cat de frumos scrie el:

Indragostitii, bietii de ei... Cum fac ei lumea sa sangereze intepandu-i cu spinii lor de catifea... sau Ploua in continuare la fel si noi Picuram unul prin altul Miros de pamant si de sarma uda. Poet, prozator, eseist si jurnalist deopotriva in aceasta carte, probandu-si stilul, energia auctoriala, farmecul si imaginatia creatoare, Laurentiu Vedinas este un autor de atitudine, aflat in momentul fierbinte al carierei sale, o certitudine reconfortanta pentru generatiile acestui moment istoric, dar si un reper de talent, de sens moral al alurii celui ce scrie pentru aceia care vin.

— Cleopatra Lorintiu

Cartea lui Laurentiu Vedinas este o carte care se cuvine a fi citita si recitita, deoarece gazduieste intre copertile sale un amalgam de ganduri, trairi si sentimente dar si o radiografie a vremurilor noastre, asa cum le percepe autorul. La umbra unui titlu care starneste imediat curiozitatea cititorului, suntem spectatorii evolutiei naratorului, care ne face martori la copilaria sa, la Robanesti, unde visuri de copil urcau spre cer ca niste baloane cu heliu printre crengile duzilor. Pe nesimtite ajungem la perioada actuala si la pandemia asta care ne tine pe toti in case, pandemie prezentata ca modul naturii de a ne respinge. Autorul nu se sfieste sa dea verdicte dure sau sa eticheteze. Perioada in care traim este considerata a fi plina,,de paraziti sociali, de care politicieni fara coloana vertebrala se folosesc pentru a le castiga voturile.

— Bogdan Bucatariu