Propriul meu roman

Literatura lui Laur este scrisa in cheia unui poem in proza, randurile sale sunt meditatii cald-ironice, uneori amare, alteori pline de un umor versatil, asupra unor teme sangerande din viata vazuta cu ochiul interior. Scriitura este moderna, poem care nu mai asculta de nicio lege, avand o forma libera, in care eroii sai evolueaza cu doze egale de tristete si veselie, savuros oferite cititorului. Avem in fata noastra o carte profunda si originala despre copilul etern... intram in miezul unei polemici pline de umor cu Eul sau, partener sau simplu pretext pentru joc... un text proteiform, autorul alternand evocari pline de melancolia trecerii, cu un discurs pragmatic in aparenta.

Cuvintele invelesc cate o lacrima de inger sfichiuita de demonii realului. Intre cremene si iasca, cele doua tipuri de realitati, cea a autorului si cea a Eului sau nedomolit, mijeste dorinta de reconciliere, nevoia de armonie: o sinteza a imaginarului, a dimensiunii intelectuale si a realului alcatuind o experienta existentiala poetica si cosmica a unui alt mic print, intr-un joc al desacralizarii, dar cu dorinta sfasietoare a reintoarcerii la Om.

— Irina Airinei