Menuet sur le nom de Haydn. Valses nobles et sentimentales. Pentru pian

Valsuri nobile si sentimentale. Omagiind memoria lui Schubert, Ravel scrie in 1911 un lant de valsuri in opt verigi, raspunzand in alta vorbire pitorescului si mereu tanarului ciclu de Landlere ale genialului melodist. Apologie a conturului, aspect direct de exteriorizare laconica, acerb rezumative dar saturate de viata interioara, Valsurile nobile sentimentale variaza mult, de la unul la altul, ca idei, ca atmosfera, ondulatie melodica si sentiment animator.

Toate sunt insa strict daltuite in acelasi bloc de armonie impietrita, cuprinzand in ciuda materialului riguros decupat o substanta muzicala plina de expresivitate, de bogata caracterizare si nuantare a fluxului de sentimente. Ravel are taria sa-si deserte sacul plin de podoabe sonore si sa-i arate panza care apare tesuta nu din fire groase facute sa gazduiasca abundenta mincinoasa ci din cea mai puternica si stransa urzeala de fire pretioase. Armoniile sunt putin curente si esentiale, ritmica isi imprumuta adesea accentele altor cadentari decat ale valsului, dandu-i cu atat mai mult un relief liber si capricios.

Intervin modalul, evocator de trecut, si virulente de ritm ce cheama parca de departe ecourile de peisaj sonor semi tirolez si semivienez al popularului carintic sau stirian. Gradatiile in colorit, desi de mare sobrietate, merg de la cea mai delicata aplicatie pana la robuste si insufletite accentuari. - [din cuvant inainte, Fragment din Romeo Alexandrescu, Maurice Ravel, Ed. Muzicala, 1964].