Moldova medievală văzută dinspre Transilvania

Am făcut de mai multe ori observația că, în societatea românească, tot binele și tot răul pleacă de la școală. Mă confirmă într-un mod strălucit o carte recentă datorată lui Ioan-Aurel Pop, al cărei titlu l-a inspirat pe al editorialului meu. Istoric de profesie, președintele Academiei Române dovedește o cunoaștere exhaustivă nu numai a domeniului său, dar și a istoriei limbii române. Ceea ce mi s-a părut cu deosebire remarcabil este faptul că autorului nu-i sunt străine fenomenele actuale care provoacă, ceas de ceas, zi de zi și în proporție de masă, degradarea limbii române. Competența în materie de istorie este cea care i-a sugerat, în majoritatea cazurilor, motivele profunde ale alterării vorbirii și scrierii.

— Nicolae Manolescu

Stimate confrate, ești un intelectual ales. Profesorul este dublat de istoricul înzestrat. Cunoștințele îți conferă o bază științifică solidă. Stăpânești temeinic și poți utiliza trei limbi de circulație internațională și alte două le poți folosi practic. Ai o personalitate puternică și o energie corespunzătoare. Ești un istoric militant, dar totodată și un organizator, un manager înnăscut, dornic necontenit de a zidi. Totdeauna în mijlocul problemelor, multiprezent și în același timp înarmat cu tact și cu măsură, deși intransigent în acțiuni, știi să le înfățișezi într-un veșmânt de amabilitate firească. În ochii noștri, ai celorlalți, te înfățișezi cu un ton liniștit, dar întemeiat pe competență, și-ți susții pozițiile cu fermitate, neșovăitor.

— Dan Berindei Ioan-Aurel

Pop, veșnic de veghe, atent observator, istoric, cronicar și analist sagace al prezentului, un prezent aflat într-o perpetuă raportare la un trecut identitar în pierdere de viteză în aceste decenii ultime, în care întreaga omenire parcă a luat-o razna.

— Bedros Horasangian