O geometrie a tandreței

Ornea revine ca explorator al anxietatilor si al clarobscurului. Vibratia lor e perceptibila si in pasajele in care conditiile atmosferice par mai senine. Dar O geometrie a tandretei este inainte de toate un roman dialectic. Formal, o metafictiune despre dificultatea de a scrie un roman.

Substantial, un raport meteorologic asupra Romaniei din ultima jumatate de secol; un roman al supravietuirilor (cu vorba lui Radu Cosasu, caruia ii este dedicat) in comunism, in postcomunism si in acele zone de existenta individuala si colectiva care rezista unor clasificari prea simple.

— Mihai Iovanel

Limbajul nu doar descrie lumea, ci o si creeaza - observatia ii apartine protagonistului cartii de fata, un scriitor care-si cauta cu ardoare urmatoarea poveste. Ceea ce nu e decat un pretext pentru alte si alte cautari: ale sinelui, ale iubirii, ale sensului, ale apartenentei identitare. Cautari chinuitoare, fireste, care-si trag seva din trecut, din literatura, din cultura, din istorie si din stiinta.

Si, poate chiar mai important, din limbaj. Pentru ca Liviu Ornea (re)creeaza - prin limbaj, dar si prin stil, si prin constructie narativa - un univers in care te-ai putea vedea locuind. Un spatiu fictional nuantat, in care nu se pierde umorul, cum nu se pierd nici celelalte calitati ale prozei autorului, si in care cititorul atent va regasi teme si personaje, dar si un narator dinamic, jucaus, pe alocuri, si o noua si relevanta miza, care a fost pregatita prin scrierile anterioare. - Eli Badica, coordonatoarea imprintului n'autor.