Paianjenul rosu

Asa cum intaiul legiuitor atenian, Dracon, si-a impus legile nu (...) cu cerneala, ci cu sange (Demandes), tot asa a procedat si ideologia comunista, prin marii si, mult mai grav, prin micii ei lideri, acolo unde a gasit sol pentru radacini, culminand la noi cu Experimentul Pitesti. Nu degeaba, de altfel, mintea zboara automat de la substantivul propriu Dracon si derivatii lui comuni la veleitatile marelui inger cazut din Rai, care de atunci lupta cu Dumnezeu pentru suprematie. Reflectii bogate pe aceasta tema, transpuse intr-un roman reusit, gasim din plin in tomul de fata, in care absolut nevinovatul profesor de filosofie Nicolae Rezeanu, intors dintr-o Franta unde lucrurile se precipitau in Romania, aliata a Axei initial si, prin urmare, aparent mai linistita, cade brusc in plasa strategicei insecte.

Dezumanizarea, surprinsa pas cu pas in cele mai mici detalii, este tulburatoare si, vorba autorului (dar nu numai...), de neimaginat din afara, insa si mai cutremuratoare poate fi intoarcerea la umanitate. Mai este ea posibila, acolo unde firul de ata al vietii nu s-a rupt sub greutatea halcilor de carne sangeranda care raman dintr-un om torturat din pura placere? Raspunsul, dupa parerea mea, sau macar unul dintre ele poate fi aflat din filele volumului Paianjenul rosu.

— Issabela Cotelin