Perseidele

„Despre felul cum se aprind amintirile scrie in Perseidele Mircea Pricajan. Reminiscentele lui au cate ceva din realismul brut, ascutit prin descriptii totdeauna plastice, nu o data poetice, cu plonjari in fantastic si tuse grotesti. Un evantai de semnificatii se intalnesc intr-un discurs gandit sa potriveasca degraba povestea.

Accentul va cadea, fara exceptie, pe felul in care se judeca sensibilitatile ratacite, in scenarii diverse. Cititorul n-are cum sa nu rezoneze la neputinta ori agitatia brusca a protagonistilor, captiv in paienjenisul memoriei unui narator ce are grija sa lase dare.” Marius Mihet„Imaginatie, placerea scrisului si constructie clasica – iata trei dintre calitatile prozei lui Mircea Pricajan. Volumul de povestiri Perseidele aduce ceva din povestirea fantastica, alaturi de o preocupare evidenta pentru atmosfera.

Scriitura densa rezista prin fantezia si experienta de traducator, la care se adauga o viziune de viata specifica generatiei sale, tratata in formule care amesteca realismul curat si fantasticul de tip borgesian.” Doina Rusti.