Portret al artistului la tinerete

Pe parcursul celor cinci capitole ale romanului, Joyce zugraveste o constiinta care trece printr-un proces de despartire/separare si totodata de rafinare. Procesul se incheie intr-un mod paradoxal, deoarece, cand Stephen isi declara hotararea de a se elibera de institutiile formatoare constituite din familie, natiune si religie, carora le opune cu mandrie si sfidare lozinca tacere, exil si viclenie, se stabilesc conditiile acestei sfidari. Dezacordul lui Stephen cu virtutile promovate de catre cele trei institutii nu este in esenta diferit, ci mult mai profund fata de cel al colegilor sai.

Este una din numeroasele ironii din Portret al artistului la tinerete faptul ca Stephen considera acest dezacord drept o radicala independenta de spirit, deoarece, asemenea lui Icar, stramosul sau mitologic, destinul il poate duce nu sa scape de labirintul parintesc, ci sa se prabuseasca de pe culmile mandriei trufase.

— Mihai Miroiu

• Traducere din limba engleza de Mihai Miroiu