Romania. Argumente istorice

În unele situații determinate de „capriciile” desprinderii fragmentului din lucrarea din care face parte, au fost necesare anumite adaptări, ajustări ori completări ale textului, pentru ca informația transmisă să nu fie alterată, astfel încât articolele-citat să aibă capacitate de funcționare autonomă, iar ordinea lecturii lor să rămână la liberul arbitru al cititorului, putând fi făcută atât cursiv, pagină după pagină, cât și selectiv-aleatoriu.

Scopul acestui demers editorial este de a oferi publicului larg, de toate vârstele și preocupările, o carte care transmite informații istorice ușor de asimilat într-un timp de lectură scurt: de la câteva zeci de secunde la maximum trei-cinci minute pentru lectura fiecărui articol-citat. Toți cei interesați să știe mai mult ori să-și sedimenteze date și informații despre evenimente, personalități sau epoci istorice sunt invitați să (re)citească file din povestea poporului român din această carte cu citate semnificative, culese din opera profesorului Ioan-Aurel Pop, erudit și proeminent istoric român, și să înțeleagă, poate, cu un dram mai bine, lumea în care trăim.

În absența cunoașterii, ne pierdem puterea, demnitatea și identitatea, devenind vulnerabili atât ca indivizi, cât și ca grupuri, comunități, popoare, țări.

Este firesc ca românii să învețe, mai întâi, istoria lor, pentru a prețui celelalte popoare și valorile acestora. Numai iubindu-ți patria, poți iubi și patriile altora, respectând omul de pretutindeni și umanitatea în general. După 1989, mulți au confundat comunismul cu iubirea de patrie, au identificat naționalismul (în înțelesul său vechi, de dragoste pentru propria națiune) cu xenofobia (ura față de străini) și i-au învățat pe tineri că este rușinos a crede în patrie, în patriotism, în valorile transmise de strămoși.

Citim elogiile sale atent cumpănite la marile figuri ale culturii naționale și argumentele sale ferme despre legitimitatea sentimentului național. E prezent pretutindeni, în fiecare literă, ardeleanul, „de veghe” la statura „învățatei Transilvanii”, lucrând la durarea ei, fiindcă îi știe durerea. Ioan-Aurel Pop este autor și coordonator de impresionante spectacole ale rădăcinilor noastre - întrepătrunse cu ale altor neamuri, dar păstrându-și autonomia și specificitatea.

— Irina Petraș Academicianul Ioan-Aurel

Pop este istoricul român frământat de problemele omenirii. Pentru el, schimbările societale prefigurate de evenimentele locale, regionale și globale de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea au fost un motiv de subliniere și atenționare asupra rolului spiritualității și culturii în procesele transformative petrecute în trecut, derulate în prezent și așteptate în viitor. Deși s-a proclamat un istoric medievist, universitarul clujean pare, mai degrabă, influențat de spiritul umanist al Renașterii, pe care-l prezintă adesea în ipostaze ale istoriei europene, dar mai ales prin interacțiunile cu istoria medievală și premodernă românească.

Dintr-o astfel de perspectivă detectăm și înclinația sa de a sublinia repetat realizările Școlii Ardelene și, nu de puține ori, dă semnalul că-și identifică menirea cu Apostolatul Dascălilor care au fost preocupați de difuzarea Luminilor în spațiul cultural-național românesc.

— Vasile Pușcaș Academicianul Ioan-Aurel

Pop este un istoric și un dascăl respectat și iubit, un constructor de instituții, precum și un Om al Cetății. O conștiință activă și responsabilă prezentă în dezbaterile publice privind soarta disciplinei pe care o profesează, în polemicile referitoare la evoluția comunității locale și a țării. Domnia Sa este un istoric care scrie, dar și face istorie.

— Ioan Bolovan

Pentru mine și pentru generații întregi de istorici formați la Alma Mater Napocensis, domnul Ioan-Aurel Pop este și rămâne, înainte de orice alte funcții ori demnități universitare și academice, profesor, veritabil magistru și om de mare omenie, înzestrat cu multe calități intelectuale și morale, care-i configurează și-i definesc personalitatea, activitatea și opera.

— Mircea-Gheorghe Abrudan

Românii și-au făcut istoria așa cum s-au priceput, nici mai bine, nici mai rău decât alte popoare. Istoria lor nu a fost pură sau imaculată, dar nici oribilă și plină doar de dezastre. A fost de toate felurile, ca viața, fiindcă istoria înseamnă viață. Este important de știut că românii există și ei între națiunile lumii, că au o țară sau chiar două țări ale lor, cu un trecut bogat, cu Dunărea și cu Munții Carpați, cu țăranii Maramureșului, uitați parcă de timp, cu mănăstirile pic.