Sentimentul religios la romani Sec.XVII-XX. O privire istorica

Cartea este o cercetare temeinica cu tendinte exhaustive si a carei investigatie acopera veacuri de istorie romaneasca: perioadele secolelor XVII-XX, cele mai framantate din punct de vedere al subiectului ales, urmate in desfasurarea lor cronologica, asigurand astfel studiului o privire comparativa, precum si posibilitatea de a constata revirimentul sau numai declinul temporar al deprinderilor de pietate, in functie de vicisitudinile veacurilor din spatiul romanesc. Doru Radosav a scris o carte mare, senina si linistita, din perspectiva cercetatorului savant care nu uita sa dovedeasca orice afirmatie, cat de neinsemnata ar parea ea, care nu s-a innamolit in aburii confesionalismului agresiv si, ceea ce se poate inca o data lesne observa, este cat de apropiate sunt cele doua confesiuni crestine: cea ortodoxa si cea greco-catolica.

— Nae Antonescu

Discursul istoriografic privind sentimentul religios este articulat de cateva repere problematice: cunoasterea adevarurilor crestine (nivelul de instructie religioasa al individului si al societatii), practicile sacramentale si devotiunea individuala (rugaciune, botez, cununie, impartasanie), devotiunea colectiva (participarea la liturghie, cultul sfintilor, cultul icoanelor, pelerinajele etc.). Toate acestea pot aproxima gradul si intensitatea trairii religioase a individului si comunitatii. Intrucat sentimentul religios este expresia duratei lungi in istorie, reconstituirea lui este relevanta doar daca se apeleaza la un segment cronologic, derulat pe mai multe secole.

In cercetarea de fata, aceasta reconstituire porneste din secolul XVII si se incheie in prima jumatate a secolului XX, mai exact in 1935, anul minunii de la Maglavit. Lucrarea nu are decat pretentiile unei tentative de abordare a unui asemenea subiect de istorie, oricand asezat pe un nisip miscator, iar incercarea doreste sa delimiteze o anumita perspectiva de analiza, o lectura religioasa a istoriei, care isi marturiseste de la bun inceput atat carentele documentare, cat si inevitabilele scapari si inabilitati interpretative. In intregul ei, cartea este doar un punct de vedere, asumat si in consecintele sale, supuse, precum toate care sunt, atotputerniciei judecatii lui Dumnezeu.

— Doru Radosav