Statul bunastarii pe filiera romaneasca. Fracturi ale dezvoltarii si rupturi ale memoriei

Se pare ca trei decenii de tensiuni si revendicari sociale in tiparele postcomunismului, insemnand tot atatia ani de critica a discursului de sorginte comunista asupra istoriei, nu au putut impune nicio reprezentare in legatura cu inceputurile romanesti ale statului bunastarii capabila sa o disloce din sfera ideilor primite de-a gata pe cea a factorilor politici dominanti ai epocii precomuniste raspunzand la presiunile socialiste si sindicale din domeniu printr-o atitudine de rezistenta agonica, tergiversare indaratnica, cedare prea mult amanata si compromis confuz.

Daca abordarile istorice consacrate perioadei comuniste tind sa consacre o judecata negativa generalizatoare asupra etapei respective de dezvoltare a asezamintelor statului social, ele par sa fie solidare, altminteri, cu supravietuirea perspectivei istorice comuniste asupra inceputurilor politicii sociale, desfasurate pe parcursul epocii anterioare. Cartea Statul bunastarii pe filiera romaneasca este menita sa preintampine perpetuarea unor asemenea contradictii.

Ea sustine ca o reconstituire atenta a procesului pe filiera sa romaneasca ne determina sa plasam in plan secund factorii de schimbare vazuti indeobste ca principali responsabili pentru adoptarea primelor elemente de legislatie a muncii si pentru promovarea celor mai timpurii manifestari ale politicii sociale, anume militantismul socialist si sindicalismul muncitoresc dezvoltat in stransa asociere cu acesta, argumentand in schimb ca alte forte active in epoca sunt indrituite sa detina ponderea cea mai mare in cadrul aceleiasi reconstituiri.