Strategii de supraviețuire a Școlii Gustiene

Volumul reprezinta o contributie semnificativa la cunoasterea teoretica si metodologica a istoriei sociale a sociologiei romanesti, printr-o institutie emblematica a acesteia, Scoala Sociologica de la Bucuresti, cu accent pe modul in care a supravietuit in perioada dictaturilor carliste, legionare, antonesciene si la inceputul dictaturii comuniste. Obiectivul asumat si indeplinit cu profesionalism si talent de autoarea volumului este inedit in campul istoriografiei stiintei, si anume identificarea strategiilor de supravietuire a Scolii Gusti in contexte ostile. Cartea ofera o excelenta investigatie de sociologie a sociologiei, in care cercetarea este o constructie metodologica marcata de doua orientari fundamentale: 1) paradigma istoriei sociale cu elemente de microistorie, centrata pe relatiile dintre Scoala Sociologica de la Bucuresti, condusa de Dimitrie Gusti si grupurile de intelectuali si institutii cu care Scoala sociologica s-a intersectat;.

2) analiza documentelor, a textelor relevante din publicatiile de profil, fonduri de arhiva centrale si locale, volume, studii scrise de membrii gustisti si / sau despre ei, memorii, extrase din sedintele publice ale Academiei Romane.

Un aspect meritoriu al cartii este recursul la unele surse puse in circuit pentru prima data de autoare. Intreaga analiza propune deschideri metodologice originale in intelegerea si explicarea rolului comportamentelor individuale si de grup in dinamica vietii institutionale, a semnificatiei unei structuri universitare si academice in procesul de dezvoltare moderna al statului roman. Volumul ofera o cunoastere cuprinzatoare, foarte bine documentata, a evolutiei sociologiei monografice - de la activitatea performanta de cunoastere si reforma culturala din anii de dinaintea suspendarii Serviciului Social in 1939 pana in etapa finala, de colaps al disciplinei in anii 1947-1948.