Suferințele bătrânului Wernher

Suferintele batranului Wernher. Manuscris anonim tradus, rafistolat si comentat de Gheorghe Sasarman.

Eroul romanului de fata este un cetatean, la varsta senectutii, al noii Germanii perfecte, de dupa reunificare, contemporan cu noi si cu o sumedenie de revolutii multiculturale care zdruncina planeta, foarte vioi la minte, dar mai domolit la trup, confruntat cu dilema ramanerii pe linia de plutire intr-o lume a valorilor sarite de pe fix, relativizate pana la caricaturizare. Fost cavaler al stiintelor exacte, el experimenteaza acum raspunderea de a deveni pacientul perfect al varstei lui, intrucat nutreste o stima evlavioasa fata de medici si un veritabil cult pentru medicamente, noua lui mitologie de proximitate fiind alcatuita atat din termeni care altora le starnesc o stare terifianta (glaucom, cataracta, endoscopie, colonoscopie etc.), cat si din pedanterii igienice profund documentate pe Internet, cum e aceea a calcularii pH-ului epidermei inainte de a cupara sapun.

Neocolind niciun deliciu, ideologic sau tehnologic, al lumii in care ne este dat sa traim (smartphone-uri, cookies, cancel culture, genderizare), Wernher sufera nu pe seama inimii, asa cum o facea eroul suicidar al lui Goethe, ci din cauza Zeitgeist-ului preponderent absurd, incomprehensibil, al perioadei socioculturale si politice in care ii este dat sa apuna, numai c-o face cu un inconfundabil simt al umorului si cu o multime de complicitati mucalite, zambitoare, manuscrisul gasit al romanului invitandu-l pe cititor sa exorcizeze prin ras o tema, de altminteri, patetica: si anume cum e sa afli ca ai devenit batran.

— Stefan Borbely