Umbra timpului

Este in poezia lui Pillat o stiinta a versului pe care putini poeti romani o cunosc. Pillat concepe poezia numai organizata, cu ritm si rima, cu o cadenta sigura, cu vers cantator, bine implinit, fara alte lacune si schiopatari decat acelea pe care el insusi le-a voit si care contribuie la un efect anumit. Conceptia aceasta este singura justa in ce priveste poezia.

Fara indoiala, poezia de continut exista si independenta de vers. Pagini de mare valoare poetica se gasesc in atatia artisti ai prozei, de la Chateaubriand la Sadoveanu. Dar forma cea mai potrivita pentru poezie ramane mereu versul, in ciuda tuturor atacurilor pe care, in toate literaturile lumii, versul le-a suferit de vreo jumatate de secol incoace.

Pillat a sprijinit prin vocatia lui adanca, prin lirismul lui fecund, prin mestesugul lui subtil, versul romanesc amenintat sa cada in ruina. Desi firea lui inclina spre versul rimat, Pillat a scris si mai multe poeme in versuri albe, indeosebi poeme de inspiratie antica, in care versul alb este, intr-adevar, potrivit. Dar aceste poeme sunt exceptii, unele din ele foarte izbutite.