Vintila Horia. Transliteratura si realitate

„Indelunga sedere in Franta a impregnat gandirea lui Pompiliu Craciunescu de spiritul scolii Franceze, caracterizate prin rigoare, finete si umanism. Rigoarea este cea a limbajului, unde fiecare cuvant are locul si functia sa. Finetea este cea a gandirii: nuanta este privilegiata intr-o gandire care incearca sa-si gaseasca rostul prin cuvinte deseori neputincioase a exprima Realitatea in intregimea sa.

In sfarsit, umanismul este de ordin spiritual: totul este centrat pe fiinta umana, dar o transcende. Rigoarea, finetea si umanismul scrisului lui Pompiliu Craciunescu, sprijinite pe o profunda cunoastere a metodologiei transdisciplinare, permit revelarea unui Vintila Horia necunoscut pana acum: apofatismul artei reuneste apofatismul mistic si apofatismul stiintific, intr-un univers constituind o punte intre stiinta si gnoza, gratie ternarului iubire-cunoastere-revelatie. Vintila Horia ne apare astfel ca un mare profet al resurectiei sacrului.“ - Basarab Nicolescu.