Casa păpuşilor, de David Hewson

casa papusilor Cu noua sa carte, Casa păpuşilor, oricât de nepotrivit ar putea părea, se poate spune că Hewson aduce un suflu european în peisajul suprasaturat al poveştilor cu crime care vin de peste ocean. Mulţi cinici sau posesori de umor sinistru ar putea spune că în fond avem şi noi criminalii noştri pe „bătrânul continent”… Cartea Casa păpuşilor a fost publicată în 2015, la Editura RAO.

Lăsând la o parte consideraţii care întotdeauna vor putea fi discutabile, ne aflăm în cosmopolitul Amsterdam pentru o poveste poliţistă de mâna întâi. Şi asta pentru că intră pe teritoriul politic cu angrenajul din spatele acţiunii, ceea ce dă greutate şi amplitudine naraţiunii. În oraşul în care la tot pasul dai de turişti veseli, băuţi sau sub influenţa halucinogenelor, îşi face de cap un criminal în serie la care se gândeşte neîncetat de trei ani detectivul Pieter Vos.

Propria lui fiică, Anneliese, în vârstă de 16 ani, a dispărut fără urmă atunci şi singurul indiciu în acest caz este o piesă de muzeu, Casa Păpuşilor Petronellei Oortman, a cărei poză îi fusese trimisă după ce îi fusese răpită fiica. Momentul i-a distrus viaţa şi cariera – s-a despărţit de mama fetei şi azi bea prea mult, mai apelează şi la droguri şi îşi pierde vremea în compania unui căţel sârmos. În momentul în care are loc o răpire similară, Vos este din nou faţă în faţă cu trecutul, de data aceasta la modul real. Fiica politicianului Wim Prins, a cărui parteneră de viaţă este fosta parteneră a poliţistului, a fost răpită, iar tatăl a primit o poză cu o păpuşă însângerată ţinând o şuvuţă de păr blond.

Teroare, spaimă, speculaţii, căutări febrile. Păienjenişul complotului se adânceşte şi se îndeseşte cu apariţia în scena principală a unor bande rău famate şi în competiţie violentă, cele conduse de Theo Jansen şi Jimmy Menzo, care la rândul lor îngrămădesc victime peste tabloul celor existente anterior. Ritmul se acutizează, politicianul care îşi plânge fiica are o aventură cu o colegă deputată şi asta complică lucrurile şi mai mult, iar alături de Vos vine o poliţistă care este luată peste picior de colegii din metropolă doar pentru că este din provincie. Noi personaje pipărează povestea, printre ele şi un ziarist duplicitar şi mereu alte şi alte scene tari nuanţează dinamismul naraţiunii, printre acestea memorabilă fiind cursa nebună care se sfârşeşte într-un camp de lalele.

Casa păpuşilor este un bun început pentru ceea ce ni se promite a fi o viitoare serie. Dacă sunteţi în căutarea euro-crimelor şi a alaiului de proceduri şi situaţii mult diferite faţă de cele din SUA reflectate în cărţile de peste ocean, Hewson este o foarte bună opţiune.