De la informaticieni la scriitori și de la elevi la artiști plastici, toată lumea este fericită și fermecată de tot ce poate face internetul pentru noi toți. Părem la ani lumină de generația care cotrobăia câte o lună prin biblioteci ca să scrie un articol de presă sau care bătea la mașină două decenii cu indigo. Profund tulburați în forurile interioare de magia lumii virtuale, dăm deoparte cu nonșalanță întrebarea dacă nu cumva suntem dependenți și sclavi, chestiune care ne mai bântuie uneori, așa, ca să ne strice cheful de navigat… Din această categorie de semnale de alarmă vine cartea Cypherpunks, scrisă pe tonul amar al celui care știe multe și având în spate notorietatea celui care ne-a dat „Wikileaks”, unul dintre marile șocuri în relația guvernanți-guvernați. Cu atât mai în serios s-ar cădea să luăm ce spune cel care într-un fel „ne-a tras perdeaua de pe ochi”.
Așadar, Julian Assange crede că lumea se află la răscrucea dintre internetul ca eliberator de energii și de dezvoltare sau ca stăpân de sclavi, poate cel mai rău posibil, pentru că este impersonal și de nepedepsit. Nu întâmplător volumul are în titlu și sintagma „libertatea și viitorul internetului”. Assange a decis să nu „vorbească singur”, ci să publice păreri avizate din interviuri cu Jacob Applebaum, din SUA, Jeremie Zimmermann, din Franța și Andy Müller-Maguhn, din Germania. Prin toate aceste voci, Cypherpunks pune problema gravă (care din păcate a ajuns să intre în obișnuința cotidiană) a spionării cetățenilor de către propriile guverne și a felului în care cei care încă mai cred în dreptul lor de a face ce vor și a fi cine doresc atâta vreme cât nu fac rău se (mai) pot apăra prin încriptări complicate.
Una dintre ascensiunile cele mai fulminante ale contemporaneității, comparabilă poate doar cu relațiile publice, este cea a supravegherii. Ivită aproape „din nimic” și ajunsă industrie globală care valorează cât țelul suprem al menținerii puterii după ce ai ajuns la ea, supravegherea pare să nu (prea) „doară” pe nimeni. Pe de o parte, nu este deloc rău să știi cine a provocat un accident rutier sau dacă vecinul este în realitate un terorist. Pe de altă parte, însă, nu se poate accepta ca guvernele alese să devină prizonierii corporațiilor sau ca procesele electorale să devină filme cu final cunoscut. „Cunoaștem noul tip de stat care supraveghează, pentru că i-am sondat adâncimile”, arată Assange și este greu să pătrundă până la omul de rând a cărui mare, simplă și necostisitoare distracție este internetul. Parcă nimeni nu vrea să audă despre pericolul sinistru care pândește în spatele lumii virtuale, mai ales când este reflectat sumbru și argumentat serios de un om care și-a atras mânia puterii supreme a lumii tocmai pentru dezvăluirile incomode în numele libertății individului. Dar mai vrea individul să fie liber? Mai știe cineva cum să trăiască fără internet? Întocmai ca în cazul giganților alimentari care dictează ce să mâncăm pur și simplu pentru că trebuie să ne hrănim, tot așa statele mamut ne controlează fiecare mișcare online pentru că trebuie să ne mișcăm în lumea virtuală. Descurajant pentru o specie care nu s-a sfiit să moară câte puțin, de când se știe, în numele libertății. Assange crede că aproape suntem sclavi de bunăvoie. Dacă internetul ne-ar lega cu lanțuri de calculatoare, probabil că nu l-am mai tolera nicio clipă…
Cartea Cypherpunks, de Julian Assange poate fi cumpărată cu reducere de la eMAG, Libris, Cărturești sau Elefant.
