Despre Roderer, de Guillermo Martinez

Într-o zi, viaţa unui băiat care se va dovedi a fi naratorul este dată peste cap de sosirea în orăşelul său natal a unui alt tânăr, care îi ameninţă serios postura de deşteptul clasei. Este vorba despre Roderer, un mic geniu în jurul căruia se încheagă una dintre cele mai provocatoare povestiri ale literaturii tinere argentiniene.

despre roderer

Carte publicata in 2008 de Humanitas
Colectia Cartea de pe noptiera
Traducator: Florentina Hojbota
Format: 110×180
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 120
ISBN: 978-973-50-2054-5

Gustavo Roderer este extraordinar de inteligent. Ajunge cu o uşurinţă incredibilă pe poziţia pentru care povestitorul şi-a tocit mintea şi strădaniile ani la rând. Şi totuşi, povestitorul rămâne singurul capabil să rămână alături de un Roderer care trăieşte în lumea lui, din care iese puţin de tot. Vine la şcoală când şi când, este absent, preocupat să modifice din temelii filosofia vestică şi se plânge mereu că nu are timp. Deşi acest laitmotiv se dovedeşte a avea un substrat real, este greu pentru povestitor să nu simtă o invidie panicată pentru cel căruia toate îi vin atât de uşor graţie unei minţi sclipitoare.

O menţiune specială se cuvine personajului feminin, sora povestitorului, care capătă o adoraţie pentru Roderer, căruia îi ridică un altar în inima ei tânără şi care evoluează fermecător. Bineînţeles că în realitate Roderer nu este un pericol nici pentru fata care îl adoră nici pentru întâietatea fratelui ei. El este cumva separat, aspect care se menţine şi mai târziu, când naratorul pleacă la universitate, iar Roderer are aceeaşi „placă”: „Nu am timp”. La fel şi când prietenul său merge să studieze în Anglia, la fel şi când vieţile lor se intersectează şi se despart, din nou şi din nou.

Roderer rămâne pe tot parcursul acestei cărţi cu accente autobiografice o întruchipare a unui soi de geniu însingurat, preocupat obsesiv de a reforma filosofia lumii în integralitatea ei şi care va fi în final consumat, ca multe genii, de „fantasma” pe care o urmăreşte cu ardoare. Nu în ultimul rând, rămâne puternică şi interesantă abordarea pe care o are Martinez asupra ideii de genialitate, cu o inspirată punctare a felului în care aceasta „iese din rând” cu atât mai mult cu cât încearcă să se izoleze.