Armata… lumea fascinantă a celor puternici și echilibrați, plini de calități dar care, spre deosebire de direcția majorității celor capabili – luminile rampei sociale, of course! – trec printre noi fără să iasă în evidență. Citim puțin despre această lume a singurei militării pe care o acceptăm, ca societate, de bunăvoie. Poate tocmai de aceea Destinul lupului singuratic, cartea lui Adrian Christescu este un eveniment de neratat.
Virgil Săndulescu pleacă în viață greu, cât de greu se poate în vremuri de pace – de la Casa de copii, cum se numea orice orfelinat înainte de 1989. Este prima călire și cea dintâi ocazie de a cimenta camaraderii de un fel anume, aspre, concurențiale, profunde. Silit de împrejurările provocatoare, Virgil își ridică primul scut interior și iese spre lume cu o primă călire. Are la purtător, din fericire, o structură de invidiat, unitară și puternică, o minte stabilă, care se va dovedi perfect pregătită pentru toate cele ce urmează. Aceste însușiri combinate vor da două rezultate: performanța într-o carieră care îl supune la toate testele posibile și capacitatea de a rămâne demn în căutarea fericirii. Nu este puțin lucru când vorbim despre anii 1960 – 2010.
Virgil nu este un asasin, este militar… la prima misiune care implică curmarea unei vieți este chiar înduioșat. Este și îndrăgostit de Mara. Își permite uneori să zâmbească. O lume nebună, în care civilii care vor să parvină „calcă pe cadavre” mai ceva ca militarii în misiuni de luptă pe fronturi deschise îl transferă la Bruxelles, Paris și prin alte colțuri de planetă pe el, cel plecat din Păcurari. Caruselul îl pune în față cu politicieni, tot soiul de decidenți, profesori, activiști, generația pe care capitalismul o prinde încastrată de comunism și care nici nu se dă la o parte, dar nici nu se schimbă, și mai ales cu armata, un spațiu care dintr-o dată pare singura insulă de stabilitate, cu reguli fixe și clare – în toată asprimea lor – într-un univers care se mișcă fără direcție. Virgil nu este neapărat un erou poleit astfel de emfaza altora; este erou pentru că este echilibrat, pentru că știe încotro merge și ce apără, pentru că nu se abate de la calea aleasă și asumată și, bineînțeles, pentru că drumul său este pietruit cu principii irevocabile. Spre deosebire de multe alte categorii de cetățeni „de bine”, militarul Virgil deosebește binele și răul lumii lui încă de mic, din timp, și nu mai îndeasă nuanțe între cele două. Își duce misiunile la bun sfârșit fără să fie mecanic, este rectiliniu și onest cu alegerile proprii. În aceste condiții, lumea în care evoluează pare năucă, indecisă și predispusă eșecului, cu mai toate personajele ei slabe izbindu-se ca niște muște de fereastră, fără sens.
Deasupra acestei senzații majore pe care o lasă în urmă lectura cărții Destinul lupului singuratic se află creionarea plină de savoare, bine garnisită cu umor și veridică, a poveștii unei deveniri după reguli.
Cartea Destinul lupului singuratic, de Adrian Christescu poate fi cumpărată cu mare reducere de la Elefant, eMAG sau Libris.
