„Nu putem merge singuri. Pe măsură ce mergem, trebuie să decidem că vom merge întotdeauna înainte. Nu ne putem întoarce”, spunea Martin Luther King, Jr. în discursul istoric care a rămas în memoria colectivă cu numele „I have a Dream”. În partea cealaltă a lumii, un alt discurs, rămas secret mult timp, încheia o eră de oroare. Suntem în anul 1956 şi noul şef al URSS, Nikita Hruşcev, „îndrăzneşte” să critice regimul criminal al lui Stalin, acuzându-l, printre altele, că şi-a edificat un cult al personalităţii. Un alt moment de profundă emoţie era discursul contelui Earl Spencer la înmormântarea Prinţesei Diana: „Mai presus de toate, mulţumim pentru viaţa unei femei pe care cu mândrie o numesc sora mea, unica, extraordinara, complexa şi de neînlocuit Diana, a cărei frumuseţe, interioară şi exterioară, nu va putea fi niciodată ştearsă din minţile noastre”. Sunt acestea doar trei exemple din pleiada de dovezi ale faptului că oratoria este nemuritoare atunci când este ce trebuie să fie. Atunci când liderii nu vor să manipuleze prin intermediul ei, atunci când este onestă, oamenii o percep, o urmează şi o reţin în memoria afectivă pentru totdeauna.
Din toate aceste motive şi, desigur, mai ales dată fiind emoţia pe care lectura unor asemenea discursuri o poate stârni oricând, cartea lui Simon Sebag Montefiore nu are nevoie de prea multe cuvinte care s-o „împodobească”. Este de sine stătătoare pentru că aşa sunt, borne fără vârstă, discursurile care o compun. În număr de 57, acestea încep cu ceea ce a spus Hristos şi se încheie cu discursul de după victoria fenomenală a lui Barack Obama, în 2008. Dintre vorbitorii americani se remarcă preşedinţi ca George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, John F. Kennedy, Richard Nixon, Ronald Reagan, George W. Bush. Dintre marii decidenţi ai celui de-Al Doilea Război Mondial, cei care au „desenat” lumea aşa cum o ştim astăzi, au fost aleşi, printre alţii, Roosevelt, Hitler, Neville Chamberlain, Stalin, Churchill, de Gaulle, Molotov, generalul Patton, Împăratul Hirohito. Pentru cei care vor să se convingă o dată în plus că oratoria era o forţă care mişca popoare chiar şi pe vremea când nu exista Facebook, discursurile unor titani ca Regina Elisabeta I sau Indira Gandhi sunt grăitoare.
Majoritatea acestor discursuri sunt politice, dar cititorul avid de a descoperi resorturile cu care câte un om singur în faţa unui singur microfon a mişcat naţiuni poate desluşi asta cu uşurinţă. Şi va mai descoperi ceva: apelul la sentimentul naţional a avut câştig de cauză de când lumea. În spatele tuturor acestor discursuri este exact această coardă sensibilă, comparabilă cu un influx major de adrenalină care a făcut milioane de oameni să mărşăluiască, să protesteze, să vibreze, să schimbe ţări, să-şi sacrifice viaţa. De la chemări la arme la îndemnuri spre pace, de la strigăte pentru libertate la mesaje entuziasmante, vocile mari ale istoriei, profeţi, rebeli, tirani, soldaţi, oameni de stat, au mişcat mersul istoriei. Şi într-adevăr, aşa cum şi-a intitulat cartea Montefiore, „au schimbat lumea”.
Cartea Discursuri care au schimbat lumea, de Simon Sebag Montefiore poate fi cumpărată online, cu reducere, de la Libris sau eMAG.
