Misiuni speciale (Memoriile unui maestru al spionajului sovietic) – Pavel și Anatoli Sudoplatov împreună cu Jerrold L. și Leon P. Schecter, trad. Corina Hădăreanu, ed. Litera, 2013.
”Cariera în spionaj a lui Pavel Anatolievici Sudoplatov a coincis aproape exact cu domnia de 30 de ani a lui Stalin în Uniunea Sovietică. Sudoplatov a lucrat vreme îndelungată în Administrația pentru Misiuni Speciale, o unitate de elită a serviciului sovietic de spionaj, devenind directorul acesteia în perioada războiului. A definit cuvântul ”special” prin sânge, otravă și terorism. El și colegii lui se referau mereu la acțiunile lor ca la Misiuni Speciale. ” – Introducere (p. 23) a Jerrold L. și Leon P. Schecter. Ei au început să-i ia interviurile lui Sudoplatov când avea 85 de ani, în 1992. Autorii precizează că această carte nu este una a penitenței sau regretului pentru ceea ce a făcut el: luptele împotriva dușmanilor poporului, troțkiștilor, fasciștilor Ucrainei, hitleriștilor, căderea lui Abakumov, Compotul Medicilor, asasinarea lui Tito etc. Dorința lui a fost de a se disculpa de un proces și de a spune versiunea lui ”contra” versiunii cărții (memoriile) lui Hrușciov.
Savanți atomiști din Occident au colaborat benevol, nedorind bani pentru secretele atomice dezvăluite Uniunii Sovietice. În lupta aflării secretelor pentru construirea bombei atomice au contat câteva lucruri foarte importante precum: tema ca cercetătorii care lucrau pentru Hitler să nu construiască primii bomba; apoi, dorința de pace gândindu-se că datorită existenței a două superputeri în lume, Uniunea Sovietică și America, s-ar restabili echilibrul; în cele din urmă, savanții aveau un orgoliu nemăsurat crezându-se o rasă de ”supraoameni”, de acest orgoliu beneficiind sovieticii. Printre savanții care au dezvăluit secrete s-au numărat: Robert Oppenheimer, Enrico Fermi, Bruno Pontecorvo, Leo Szilard etc.
Mulți spioni evrei, care au ales să ajute URSS-ul, și-au pierdut viața și lor li se datorează aflarea secretelor construirii bombei atomice. Adjuncții lui Sudoplatov au fost: Leonid Etington, Lev Vasilevski, Gregori Heifetz. Aflăm de la Sudoplatov că URSS-ul era plin de secrete în perioada de înainte de război și după război. Multe lucruri erau ținute în secret, unele nu au fost trecute niciodată în vreun dosar (mai ales activitățile ”ilegalilor” – așa cum a fost catalogat și Sudoplatov mulți ani). Viața lui Sudoplatov nu a fost ușoară chiar dacă era la curent cu aproape tot ce se întâmplă, jucând un rol foarte important în spionaj. Trebuia să ”suporte” toanele șefilor săi (ex: Ejov, apoi Beria) și chiar ale lui Stalin. Și el intrase în vizorul comisiei de investigare, dar a scăpat ca prin urechile acului, atunci când au avut loc epurările dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Cei nedoriți (vinovați sau nu) ori erau exilați, ori uciși în lupta pentru putere. Epurările în masă aveau loc destul de des.
Sudoplatov povestește tot parcursul vieții sale (fără înfloriri și metafore), de la cum a ajuns să lucreze în spionaj, activitatea sa ca ilegal (până în 1938 el nu avut un rol atât de important, odată cu asasinarea liderului emigrației ucrainene, Konovaleț, a început să fie din ce în ce mai influent), primele decorații și medalii, până la arestul său și anchetarea (i-au fost aduse acuzații de trădare) urmată de cei 15 ani de temniță, după căderea lui Lavrenti Beria.
Un efort mare a făcut fiul lui Sudoplatov, Anatoli, care a început să strâng documente pentru a demonstra nevinovăția tatălui său, încă din 1960.
În Prolog Pavel Anatolievici Sudoplatov povestește pe larg faptele sale, de ceea ce a fost responsabil și ce rol a avut în spionaj, urmând ca apoi, pe capitole, să fie descrise mai în amănunt (ex: Asasinarea lui Troțki, Spioni atomic, Războiul Rece, Căderea lui Beria etc.), iar la final găsim, la anexe, documente de mare importanță și câteva fotografii ale celor despre a căror soartă aflăm în memoriile acestea impresionate. Găsim mărturisirea unor fapte în care nu a fost implicat direct el (ex: semnarea pactului Ribbentrop-Molotov), dar au avut o mare importanță în istorie.
”Eu am fost responsabil de asasinarea lui Troțki și, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, m-am ocupat de războiul de partizani și de dezinformare din Germania și din teritoriile ocupate de Germania. După război, am continuat să conduc rețele de ilegali în străinătate, al căror scop era sabotarea instalațiilor americane și a celor aparținând NATO în eventualitatea izbucnirii ostilităților” mărturisește Sudoplatov (Prolog, p. 39).
Soția sa, Emma, a lucrat și ea în spionaj, fiind locotenent – colonel în KGB și a fost de origine evreică. Și ea este adusă în discuție pe parcursul mărturisirilor uluitoare. O carte destul de greu de înghițit și acceptat, care a stârnit nenumărate controverse atât în Rusia cât și în America precum și în alte țări.
Emilia Zăinel
Cartea o poti cumpara online, din libraria litera.ro, de la elefant, sau (transport gratuit)
