Fisa de lectura: “Anul in care te-am intalnit”, de Cecelia Ahern

anul-in-care-te-am-intalnit O poveste care m-a pacalit pe tot parcursul drumului, poate ca am apetit pentru povesti de amor imposibile, interzise, sortite criticii si dezaprobarilor, dar am fost convinsa ca eroina se indragosteste de vecinul ei, un tip care are intuitia trairilor ei, dar care o provoaca si necajeste ori de cate ori are ocazia, si afiseaza un comportament autodistrugator.

Jasmine are o revelatie nu putin dureroasa, regaseste in vecinul Matt cu care relationeaza asumat dificil, oglinda sinelui. Acceptand si intelegand aparentele defecte ale celuilalt, reuseste sa sa inteleaga mai bine pe sine si sa intrezareasca sensul cautarilor ei, si de aici, fericirea, implinirea. Textul e relaxant, contemporan, creaza o atmosfera familiala si o prietenie cu eroina.

Orcine se poate regasi in exagerarile ei, in modul incomod in care isi gestioneaza relatia cu tatal sau, in asiduitatea de a proteja pana la control viata surorii vulnerabile, in dezordinea indusa de nehotarare, in micile ei minciuni salvatoare si scuze absurde.

Mi-a placut modul in care isi apara cu sinceritate pasiunile si proiectele care o reprezinta stiind sa refuze sa isi asume planuri “de dragul prieteniei”. Jasmine are doua feluri de a iubi, unul care implica intelegere, descoperire de sine, solidaritate, sprit critic, disponibilitate de a fi alturi si, in final, de a accepta ideea de ajutor – incantator fel de a iubi, si un alt fel de a iubi, mult bazat pe impresii vizuale, instinct, atractie, hormoni, justificat tineretii. Alege iubirea lunea, Monday devenindu-i partener, dar ramane intr-o comunicare speciala cu Matt, omul ce a ajutat-o sa se elibereze.

Andreea

Nota Redactiei: multumim Editurii ALLFA pentru carte, vom reveni cu o recenzie mai extinsa asupra acestui titlu, insa nu ne-am putut abtine sa nu publicam acest mic comentariu, la cald.