Douglas R. Hofstadter avea doar 35 de ani când a primit Premiul Pulitzer pentru opera „Godel, Escher, Bach: brilianta ghirlandă eternă”, care vedea lumina tiparului în 1979. De ce poate fi o aşa-numită carte a inteligenţei sau a cunoaşterii, în orice caz o lectură pentru un excelent exerciţiu al minţii? Nu doar pentru că este antrenantă şi plină de nerv, ci şi pentru provocările pe care le pune în faţa cititorului prin legăturile matematice, filosofice şi cu lumea computerelor pe care autorul reuşeşte să le închege într-un tot unitar unic.
Intrând în lumea lui Hofstadter, dăm de concepte ca determinismul impredictibil, referinţa la sine şi reprezentarea sinelui, teorema incompletului, percepţia asupra inteligenţei şi conştiinţei, aşa cum sunt ele relevate în dialoguri între personaje fictive, create ca analogii la muzica lui Bach sau grafica lui Escher. Una dintre preocupările ardente ale cărţii care a ajuns să fie cunoscută în toată lumea (şi studiată!) ca „GEB” este explicarea conştiinţei şi inteligenţei umane. Autorul afirmă că „principalul scop al cărţii este de a găsi căi de acordare a software-ului minţii cu hardware-ul creierului”. Incintantă abordare, cu atât mai mult cu cât este vorba despre anii 1970, în care computerul abia îşi făcea loc în vieţile noastre şi nimeni n-ar fi bănuit că doar câteva decenii mai târziu unii aveau să-l folosească pe de-a-ntregul pe post de creier…
În acest context, Hofstadter nu ia în discuţie automatismele celulare, biologice, chiar dacă acestea pot demonstra cu uşurinţă faptul că cele mai simple sisteme dau naştere unor comportamente complexe, unice, greu de prezis. În schimb, explorează imprevizibilul şi complexitatea manifestărilor din coloniile de furnici, din procesele enzimatice intercelulare şi din legăturile între neuronii creierului uman. Concluzia? Doar prin interacţiune activitatea singulară a furnicii duce la apariţia structurilor cu arcade şi tunele ale muşuroaielor. Mai departe, Hofstadter punctează faptul că un neuron interacţionează cu alte mii, care la rândul lor fac, fiecare, acelaşi lucru cu alte mii, toate în paralel producând ceea ce numim comportament uman. În fine, autorul leagă toată această complexitate de procesul suprem al creaţiei, dezvoltând asupra concluziei că determinismul nu guvernează creativitatea.
Hofstadter pune întrebarea majoră „ce este un eu?” în gama răspunsurilor date de un logician, un artist plastic şi un compozitor. „Cartea a fost o bună oportunitate de a mă adresa lumii filosofice. Este o lume complicată, dar dacă îmi transmit mesajul aşa cum trebuie, cel puţin se va şti care mi-au fost intenţiile”, mărturiseşte autorul. Aşadar, pentru cei ce vor să meargă în profunzimea propriei minţi şi să descopere că există acolo comori fabuloase, foarte personale şi care nu înseamnă bani în cont, „GEB” este o lectură de neocolit.
Cartea Godel, Escher, Bach: brilianta ghirlandă eternă, de Douglas Hofstadter poate fi cumpărată de la Elefant, Libris sau eMAG.
