John Steinbeck – Joia dulce, trad. Pompiliu Matei, ed. RAO, 2010
”Joia dulce” este o continuare a romanului ”Strada Sardinelor” (Ed. RAO) așa că vă sfătuiesc să o citiți mai întâi pe aceasta din urmă, chiar dacă se pot citi foarte bine și separat (cărțile fiind scrise la o diferență de 10 ani). Îmi este greu să aleg dintre cele două care mi-a plăcut mai mult; cred că mi-au plăcut în egală măsură. Steinbeck este unul dintre autorii mei favoriți, un scriitor puternic a cărui operă o apreciez în totalitate, spre deosebire de alți autori.
Povestea străzii Cannery Row (Strada Sardinelor sau Calea Sardinei) continuă și în volumul de față. Dar mai ales viața celor care locuiesc în Monterey a suferit transformări în urma celui de-al doilea Război Mondial. Îi avem în prim plan ce neastâmpăratul Mack, puțin mai îmbătrânit acum, prietenii lui,dintre care Hazel va avea un rol mai important, Doc – întors din război, Fauna (pe numele ei Flora) – matroana bordelului în locul surorii ei, Suzy și mexicanul Iosif-Maria care i-a luat locul chinezului Lee Chong.
Regăsim aici, pe lângă luciditatea și frumoasele descrieri cu care ne-a obișnuit autorul american premiat al premiului Nobel în 1962, un umor irezistibil (mai mult sugerat de situații sau personaje și deloc forțat). Firul principal îl constituie viața lui Doc după întoarcerea din război. În plan secund rămân celelalte personaje ale Cannery Row-ului.
Așadar, revenind în oraș, Doc își găsește laboratorul distrus. Începe să recoconstruiască și încet, încet pune pe picioare micul laborator cu șerpii, șoarecii și peștii marini. Dar în inima lui încolțește ”golul” pe care-l recunoaște, fără a ști ce piesă i s-ar potrivi. Devine interesat de munca lui mai mult decât de obicei și mai ales de studiul caracatițelor. Mack, unul dintre vechii săi prieteni care își duc veacul în Palace Flophouse, nu știe cum să-l ajute.
Această criză din viața lui Doc coincide cu sosirea lui Suzy în oraș. Ea se află în căutarea unui loc de muncă pe care-l găsește la bordelul Faunei. Dar se dovedește, în cele din urmă, că această ”meserie” nu i se potrivește.
Viața merge mai departe cu neajunsurile ei, iar oamenii precum Iosif-Maria, noul proprietar al magazinului lui Lee Chong, Fauna, Suzy, Hazel și chiar Mack se luptă cu propriile probleme. Dar în același timp încep să-și canalizeze energia spre Doc, prietenul lor bun care i-a ajutat întotdeauna, cu orice.
Doc dă impresia că nu vrea să fie salvat și nu recunoaște că se află într-o mare dificultate. Toți sunt însă de acord că are nevoie de o femeie în viața lui. ”Toate lucrurile se așează la locul lor, cea ce era de neîmpăcat se împacă, disonanțele se armonizează și ceea ce părea lipsit de sens capătă deodată o semnificație. Acest moment efemer, în care acționează intuiția, apare după o lungă perioadă de confuzie în timpul căreia sufletului nu-i este străină durerea.” p. 34 – așa se poate explica starea lui Doc.
Fauna intervine și printr-o conjunctură se dovedește că Suzy – care nu avea viitor acolo, dovedind în schimb ”înclinații” de doamnă – ar fi persoana potrivită în viața lui Doc. Întâlnirea lor nu rezolvă, totuși, nimic. Dar aprinde ceva care cu greu mai poate fi stins între cei doi. Hazel, Mack, Fauna sau Iosif-Maria joacă un rol foarte important în încercarea de a-l ajuta pe Doc. Dar el are nevoie doar de propriile forțe pentru a merge mai departe.
”Joia dulce” reprezintă, până la urmă, o simplă zi căreia protagoniștii îi dau un înțeles și o importanță aparte. Cartea nu plictisește nicio clipă, lecturarea ei te ține într-un altfel de suspans, nu cel cu care ne-am obișnuit, unul în care vrei să beneficiezi de tot ce-ți oferă scriitura lui Steinbeck. O recomand cu drag, ca pe orice carte a autorului american.
”Originală, Joia dulce e o comedie deocheată, sentimentală și amuzantă” – Atlantic Monthly, coperta IV
Emilia Zăinel
Romanul poate fi cumparat si online, cu reducere, de la elefant sau de la .
