„Istoria cărţilor”, de Martyn Lyons

De la primele papirusuri la e-books, fascinaţia lecturii continuă pentru întreaga umanitate. Martyn Lyons propune, aşadar, o trecere în revistă a uneia dintre cele mai fascinante istorii – cea a cărţilor, cu nimic mai prejos (şi mult mai durabilă) decât a războaielor, de pildă.

Carte publicata in 2011 la Art
Tip coperta: Cartonata
Format: 254×190
Numar pagini: 224
ISBN: 978-973-124-636-9

Cărţile au fost dintotdeauna strălucire, inspiraţie, dovada că omul a ieşit din junglă (cu amendamentul că există destule momente în istorie în care oamenii şi-au contrazis evoluţia încăierându-se şi arzând… cărţi). Autorul priveşte în urmă la volumele preţioase ale Evului Mediu, la invenţia lui Gutenberg – tiparniţa – şi extraordinarul ei impact, la răspândirea fără precedent a cititului în secolele XIX şi XX, precum şi la transformările pe care tehnologia modernă le-a generat pe acest segment.

Este greu de imaginat că marile momente de turnură în istoria civilizaţiei s-ar fi putut petrece în absenţa cărţii. Renaşterea, Reforma, Revoluţia Ştiinţifică sau Iluminismul, toate „se învârt” în jurul ideilor propagate prin carte. Lumea tipărită a creat curente revoluţionare şi personalităţi gigantice. „De două milenii şi jumătate, omenirea foloseşte cartea, manuscris sau tipărită, pentru a înregistra, a administra, a educa şi a evolua”, notează autorul.

Deşi a defini cartea este o încercare temerară, Lyons porneşte de la principiul că ea nu este doar o reunire de texte pe nişte file. Aşadar, cartea nu se poate separa de încărcătura ei, de mesajul ei, de impactul ei. Mai departe, cartea trebuie percepută în toate formele ei – de la scrierea cuneiformă la cartea digitală. Lyons „distilează” astfel toate formele în care a apărut şi s-a manifestat unul dintre elementele definitorii ale civilizaţiei umane, strâns legat de abilitatea de a scrie. Odată aceasta stabilită, s-au născut plăcuţele antice, apoi documentele medievale, apanaj cvasi-exclusiv al învăţaţilor (este binecunoscut faptul că domnitorii medievali care ştiau să scrie erau consideraţi adevăraţi luminaţi ai epocii), ulterior maşina de tipărit a făcut cartea un fenomen de masă care a propulsat întreaga lume înainte cu o viteză şi la o scară nemaiîntâlnite. Se poate spune că, din perspectiva evoluţiei umane, accesul liber al cărţii în casele tuturor a făcut diferenţa uriaşă între Evul Mediu, de pildă, şi secolul XX.

Autorul nu uită să privească şi la viitorul cărţii. Reflecţiile sale sunt dulci-amare: refuză să creadă că alarmiştii dispariţiei cărţii au dreptate, preferând să considere că era digitală doar va transforma cartea. Depinde doar de apetitul omului modern de a citi şi de capacitatea lui a realiza ce a însemnat cartea pentru ieşirea din peşteră şi atingerea prezentului tehnologic incredibil.

Roxana Ichim