Jumătăţi de oglinzi („Călătorie de nuntă”, de Patrick Modiano)

În momentul în care Patrick Modiano câştiga premiul Nobel pentru Literatură, mulţi se repezeau la rafturile prăfuite să vadă dacă îl au sau nu în biblioteca personală pe autorul care intra în prim-planul mondial al cărţii. La fel de mulţi s-au grăbit să se declare admiratori „de mult timp” ai operei lui. Trecând peste reacţiile la surpriza acestei premieri, „Călătorie de nuntă” este o naraţiune demnă de literatura de top a mileniului trei.

• Carte publicata in 2014 la Polirom
• Cumpara cartea cu reducere si transport GRATUIT
• Data aparitiei: Decembrie 2014
• Colectia BIBLIOTECA POLIROM. Esential
• Traducator: Elena‑Brandusa Steiciuc
• Tip coperta: Brosata
• Format: 130×200
• Numar pagini: 184
• ISBN: 978-973-46-5070-5

Povestea începe într-o după-amiază toridă de august, într-un hotel din Milano. Stând la bar, personajul

Jean B. descoperă că o femeie care îi fusese cunoscută îşi luase zilele în acel loc cu doar două zile înainte. Intrigat, Jean B. trece la o acţiune de a descoperi circumstanţele şi cauzele acestei morţi, demersul său ducând invariabil la creionarea trecutului sinucigaşei. Aici intervine ceea ce criticii numesc „reperul major” al scriiturii lui Modiano: stilul său de a trece oamenii şi faptele prin jumătăţi de oglinzi, fluctuaţiile personajelor fiind de fapt propiile sale balansuri interioare. În cazul cărţii de faţă, personajul care a dispărut este o reflectare a dorinţei de a dispărea a însuşi „detectivului” Jean. Astfel, autorul dă o nouă mostră de explorare a amoralităţii şi ambiguităţii lumii în care evoluează personaje complicate, cu identităţi incerte şi agende ascunse. Autorul este în căutarea „găurilor negre” din interiorul caracterelor, ale acelor captivante episoade pe care oamenii vor să le uite, din instinct de supravieţuire (sau de prezervare a sănătăţii mintale…). În aceste condiţii, cazurile nu pot fi rezolvate decât parţial, iar naraţiunea este plină de puzzle-uri care dau de gândit cititorului despre propriii demoni interiori.

Per ansamblu, Modiano meditează asupra faptului că nimeni nu poate cunoaşte pe nimeni până la sfârşit şi seduce prin apelul la aceste necunoscute aflate în cele mai apropiate persoane. Asadar, Jean B. descoperă că a pierdut o cunoştinţă şi, în timp ce caută motivele dispariţiei, se pierde pe sine. Efortul de a pune cap la cap detaliile existenţei lui Ingrid Teyrsen sunt derulate de o persoană dispărută ea însăşi. Devenit o hologramă, investigatorul află că Ingrid mai dispăruse şi altădată, avusese o aventură, apoi fugise împreună cu iubitul din Parisul ocupat de nazişti. Odată la adăpost, cei doi s-au prefăcut a fi un cuplu aflat în luna de miere – prefăcătoria este, de altfel, o marcă a epocii în Franţa ocupată, măcinată de corupţie şi delaţiuni, de schimbări de identitate şi planuri diabolice, aspect pe care autorul îl subliniază magistral. Tinerii ştiu că războiul se va sfârşi la un moment dat, iar ei nu trebuie decât „să rămână în viaţă până atunci, să nu atragă atenţia, să fie cât de invizibili posibil” (aşadar, din nou dispariţia din propria identitate, de această dată pentru supravieţuirea fizică).

Dacă vrei și tu să o citești, o poți cumpăra de aici cu reducere si transport gratuit.

În final, personajul central Jean B. nu face altceva decât să recreeze o lume care îl obsedează, chiar dacă ştie că şansele de a reuşi (să rezolve misterul şi prin aceasta să se elibereze) sunt foarte mici. Demersul este asumat ca fiind imposibil din start, dar tentaţia de a parcurge calea este irezistibilă…

Roxana Ichim