Lansare de carte: Obiecte umane, de Teodor Dună

Joi, 17 decembrie, de la ora 19:00, la Green Hours (Calea Victoriei nr. 120) din Bucureşti, va avea loc lansarea celui mai nou volum de poezie semnat de Teodor Dună, obiecte umane, apărut recent la Editura Cartea Românească.

Participă: Gabriela Adameşteanu şi Simona Sora.

„Am scris cartea asta în cîteva săptămîni. E tot ce pot și vreau să spun legat de ea. Despre unele lucruri – cum ar fi așa-zisele aserțiuni fantasmatice despre propria poezie – e mai înțelept să nu vorbești.” (Teodor Dună)

„Pentru suprarealişti, obiectele sînt forţe demonice, acumulări oarbe de materie în spaţiu şi timp. Pentru neoexpresionistul Teodor Dună, obiectele sînt corpuri care mimează viaţa, care se joacă «de-a viul» în toate lumile posibile. Ca în Comala lui Juan Rulfo, obiectele umane ale lui Dună se fac şi se desfac în acord cu propriile legi interioare, visează şi iubesc «la o mie de metri deasupra lor», cartografiază «viaţa de sub unghii» şi «spaţiile amneziei», prospectează «tărîmul kauf» şi «groapa adîncă din piept». Comala lui Dună e însă şi lumea în care înaintezi, mereu de la capăt, prin formele poeziei, şi ea un trup viu care se mişcă şi se transformă. O lume cu totul nouă, care nu seamănă cu nimic din ce putem citi azi în poezia românească şi în care Teodor Dună este pe cît de singur, pe atît de adevărat.” (Simona Sora)

„În obiecte umane, principiul poetic e o imagine desfăşurată în avalanşă, o notaţie ce merge în catastrofă şi care sare imediat într-un scenariu fantasmatic dus regulat, la rîndu-i, în parabolă. Notaţia transformată în vedenie, cam ca la Ion Mureşan, proiectează un film de concrete anxioase şi de peripeţii în metafizic, nonşalant relatate. Căci într-acolo se uită – şi acolo vede – Teodor Dună, poet cu o forţă imaginativă eruptivă, dar ritualizată. Iar de văzut, vede şi el cum «cadavrele se descompun» şi face reportajul – nu clinic însă, ci fantasmatic – al unei agonii. Totul într-o materialitate imaginativă şi o acuitate existenţială proprii doar poeţilor cu viziune.” (Al. Cistelecan)

Teodor Dună (n. 1981) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. A publicat volumele: trenul de treieşunu februarie, Editura Vinea (2002, Premiul Naţional pentru Debut „Mihai Eminescu”, Botoşani, 2003), catafazii, Editura Vinea (2005), de-a viul, Editura Cartea Românească (2010) şi der lärm des fleisches, Edition Solitude, Germania (2012). Grupaje din poemele sale au fost traduse în franceză, engleză, suedeză, bulgară, spaniolă, maghiară.