Madlena lui Proust la clasa a V-a: când un gust trezește o amintire
La Liceul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, profesoara Paula Munteanu a deschis ora de română cu boluri de ingrediente și condimente, înainte de episodul madlenei din „În căutarea timpului pierdut”. Elevii au mirosit, au ghicit, au povestit, au desenat și au jucat textul.
Ce poveste ascunde un miros? E întrebarea cu care profesoara Paula Munteanu și-a deschis una dintre orele de română de la clasa a V-a, la Liceul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Pe catedră nu era o carte, ci câteva boluri cu ingrediente și condimente. Abia după ce elevii le-au privit, le-au pipăit și le-au mirosit, a venit textul: episodul madlenei din În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust.
Lecția se numește „De la ingredientele textului la propria voce”, iar profesoara o va prezenta la sfârșitul lui noiembrie la cercul pedagogic al profesorilor de limba și literatura română, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Ne-a trimis materialul și l-am citit cu mare plăcere. Vi-l povestim aici, pentru că e genul de oră pe care ți-ai fi dorit-o și tu, la 11 ani. Sunt aceiași elevi despre care v-am povestit deja, cei din proiectul „O carte pe lună”.
Rețeta: carte + senzație + amintire
Punctul de plecare a fost unul din calendar: pe 10 noiembrie e Ziua Brioșelor cu Vanilie. Un pretext familiar, spune profesoara, pentru o conversație despre gust, miros și amintire. Și o întrebare simplă: poate un singur ingredient să ne poarte înapoi către o amintire?
„Mirosim, asociem, povestim”: fiecare pereche descrie un ingredient fără să-i spună numele.
Elevii au lucrat în perechi. Fiecare pereche a ales un ingredient dintr-un bol și l-a descris colegilor, fără să-i spună numele: culoarea, textura, gustul, mirosul, la ce se folosește. Ceilalți trebuiau să ghicească. Apoi au vorbit despre ce înseamnă „condiment” și „băcănie” și despre ce le-a trezit fiecare miros. Zahărul vanilat i-a dus pe unii la prăjiturile din copilărie, scorțișoara, la alte bucătării și alte sărbători.
De la simțuri la cuvinte, de la cuvinte la amintiri. Ăsta a fost drumul. Când a venit textul, elevii știau deja ce i se întâmplă naratorului lui Proust.
O madlenă înmuiată în ceai
În fragment, naratorul se întoarce acasă într-o zi friguroasă de iarnă și mama îi oferă un ceai cu o madlenă, o prăjitură mică în formă de scoică. Gustul îl umple de o bucurie pe care n-o înțelege. Apoi, dintr-odată, își amintește: așa îi dădea mătușa Léonie, duminica dimineața, la Combray, o bucățică de madlenă înmuiată în ceai de tei. Și odată cu gustul se întoarce totul: casa, orașul, străzile, grădinile. Totul iese, spune Proust, „din ceașca mea de ceai”.
La clasă, textul a fost citit model, cu termenii necunoscuți lămuriți pe loc (ce e Combray, ce sunt petites madeleines, ce înseamnă „scoica de Saint-Jacques”). Apoi elevii au căutat indiciile de timp și de spațiu și au deosebit autorul, cititorul, naratorul și personajul. Pentru clasa a V-a, Proust nu e un autor ușor. Dar o amintire trezită de un gust e ceva ce orice copil a trăit.
Opt „prieteni” care te ajută să citești
Ca să intre în text, fiecare elev a primit un rol, o strategie de lectură cu nume de om:
- Detectivul caută indicii și sensuri ascunse.
- Colecționarul descoperă și explică termenii noi.
- Sensibilul găsește emoțiile și legăturile personale.
- Criticul își spune părerea, cu argumente.
- Pictorul transformă imaginile din minte în desen.
- Inginerul pune ideile în ordine și construiește rezumatul.
- Scriitorul anticipează și continuă povestea.
- Antrenorul se uită înapoi la cum au citit ceilalți.
Apoi au descompus fragmentul ca pe o rețetă: personaje, acțiune, timp, spațiu, narator, conflict, emoții și mesaj. „Citit cu atenție, explorat cu imaginație, interpretat cu sensibilitate”, scrie profesoara pe unul dintre slide-uri.
Inginerul la lucru: planul simplu de idei al fragmentului.
Un fragment, cinci forme
Grupa 5, Pictorii: naratorul, madlena și amintirea care se ridică din ceașcă.
Partea cea mai frumoasă a venit la final. Clasa s-a împărțit în cinci echipe și fiecare a dus textul în altă parte:
- Pictorii au făcut o ilustrație de carte pentru fragment.
- Povestitorii au relatat întâmplarea în vreo zece rânduri: cine, ce, unde, când, cum, de ce.
- Cofetarii au inventat o rețetă posibilă de madlene, cu ingrediente și mod de preparare.
- Actorii au jucat fragmentul pe roluri, cu un dialog imaginat.
- Dansatorii au pus în mișcare o secvență din text.
Povestitorii și actorii au imaginat dialogul dintre mătușă și nepoată, la madlene cu vanilie.
Un singur fragment, cinci limbaje diferite. Iar tema pentru acasă a dus totul înapoi la fiecare copil: un text de aproximativ 100 de cuvinte în care apare un ingredient care îți amintește o emoție trăită, cu o ilustrație. Adică propria madlenă a fiecăruia.
Ora s-a încheiat cu un bilet de ieșire: ce activitate ți-a plăcut, cum te-ai simțit și ce pictogramă descrie cel mai bine ziua de azi. Evaluarea a fost mai ales formativă: profesoara a observat, a dat feedback, iar elevii s-au autoevaluat.
Lectura continuă și după oră
Lecția face parte dintr-un drum mai lung. Cele două clase de a V-a, aproximativ 40 de elevi, citesc în proiectul „O carte pe lună”. Au început cu O vară cu Isidor de Veronica D. Niculescu și i-au trimis autoarei întrebări în scris. Între timp, au pornit și o revistă a clasei: și-au ales rubricile și rolurile din redacție și au scris început de ficțiune, recenzii, anchete, jurnal și recomandări.
Clubul „O carte pe lună” în Bookuria Club: votul pentru cartea lunii decembrie.
Și pentru că o carte nu se termină la ultima oră de română, clubul lor de lectură s-a mutat și online, pe Bookuria. Acolo votează cartea lunii următoare. Pentru decembrie, pe primul loc la vot era Iarna lui Isidor, continuarea poveștii despre condorul eliberat.
Pentru mai departe, profesoara Munteanu are deja câteva idei, pe care le prezintă colegilor drept propuneri: o hartă literară „Pe urmele lui Marcel Proust”, un profil imaginar de Instagram al autorului, un trailer de carte, un podcast despre amintiri și emoții, o bibliotecă virtuală pe o temă și o listă comună de lecturi recomandate de elevi.
Ce rămâne după lectură
Materialul profesoarei se încheie cu o frază pe care o luăm cu noi: o carte nu se încheie întotdeauna la ultima pagină, uneori abia atunci începe adevărata conversație.
Îi mulțumim doamnei Paula Munteanu pentru încredere și pentru materiale. Mult succes la cercul pedagogic! Dacă sunteți profesor și aveți o oră de lectură despre care merită povestit, sau conduceți un club de lectură la școală, scrieți-ne la comunicare@bookuria.info. Iar clubul vi-l puteți face gratuit, în Bookuria Club.
Cum ți s-a părut?
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.
Mai citește
Cărțile copiilor „O carte pe lună” la Iași: 40 de elevi de clasa a V-a, condorul Isidor și un interviu cu Veronica D. Niculescu
Cărțile copiilor Ghid Complet pentru Alegerea celor mai Bune Cărți pentru Copii
Cărțile copiilor 


