Mâna Fatimei, de Ildefonso Falcones

Mâna Fatimei, de Ildefonso Falcones a apărut la Editura RAO în 2012. Cartea are 992 de pagini și a apărut în colecția Biblioteca RAO. Binele şi răul se întâlnesc într-o poveste de proporţii epice ce se dovedeşte o meritată şi aşteptată fereastră către istoria Spaniei medievale. Povestea lui Falcones detaliază felul în care s-a desfăşurat conflictul arabo-creştin de la 1500, cum a cutremurat două lumi, şi ce efecte a avut asupra a două destine.

mana fatimei

Ne aflăm în Granada anului 1564. După ani de dominaţie creştină, maurii se revoltă împotriva stăpânilor şi trec Sierra Nevada „prin foc şi sabie”. În mijlocul acestui conflict se află, între două religii rivale care se înfruntă la scară mare, Hernando, fiul unei femei arabe care fusese violată de un preot creştin. Este, aşadar, între două civilizaţii: pe de o parte, creştinii îl tratează cu drag, captivaţi de ochii lui albaştri. Pe de altă parte, tatăl vitreg îi detestă originile şi îl sileşte să locuiască la grajduri. Într-o bună zi o cunoaşte pe Fatima cea cu ochi negri şi în acea clipă ştie că ea va fi iubirea vieţii lui. Acuzat de tatăl vitreg de simpatii creştine în lumea aceea care contesta violent tot ce era creştin, Hernando este trimis în sclavie şi primeşte vestea că Fatima a murit. Disperat, consideră că tot ce mai are de făcut este să „împace” cele două lumi. Misiune imposibilă?

De ce este Hernando Ruiz un altfel de erou? Este maur, dar obligat să adere la creştinism după cucerirea Granadei. Creştinii îl iubesc şi îl educă, maurii îl detestă şi îl resping la marginea lumii lor. Când se ridică împotriva stăpânirii, Hernando se întoarce la ceea ce ştie a fi adevărat în interiorul său: credinţa musulmană. În acelaşi timp însă, joacă jocuri de noroc, comite adulter, jefuieşte. Îşi îndepărtează prieteni musulmani, dispreţuieşte potenţiali aliaţi, umblă ca rătăcit între două entităţi distincte care trăiesc înăuntrul fiinţei lui.

Complotul este suficient de complex încât să susţină un asemenea angrenaj literar, care se întinde pe 900 de pagini. Povestea de dragoste dintre Hernando şi Fatima este susţinută, împotriva tuturor sorţilor, de bătrânii comunităţii din care tânărul face parte. Cei doi se căsătoresc şi totul pare perfect o vreme, până când ea şi copiii celor doi dispar. Crezând că au murit, Hernando renunţă la răzbunare când prezumtivul asasin al familiei sale este găsit mort. De aici încolo, el este mai degrabă un anti-erou. Lucrează sub acoperire pentru a-şi ajuta fraţii musulmani, dar duce lucrurile prea departe cu creştinii în rândurile cărora este infiltrat şi cei pentru care activează îl abandonează. Marginalizat, este acuzat de a fi un trădător până şi de propria mamă. Este? Mai ales în condiţiile în care creştinii, neştiind ce face el în realitate, vor să-l facă agentul lor?…