În Minicinoșii, Lockhart ne vorbește despre familia de privilegiaţi Sinclair – „zâmbetele noastre sunt largi, bărbiile pătrate şi serviciile noastre de tenis agresive”. Sunt atât de bogaţi, încât pur şi simplu nu vorbesc niciodată despre bani. Sunt marcaţi de tragedii ca orice familie normală, de pierderi aprige, de dependenţe jenante, dar cine stă să le ţină socoteala? În fruntea clanului stă bigotul, bogatul, versatul bunic, un „îmbătat de putere” care îşi ţine fiicele într-o neîncetată competiţie pentru viitoarea moştenire. În scenă intră şi ipocriţii din titlu, cei trei nepoţi ai bătrânului, Johnny, Mirren şi Cadence, apoi amicul Gat Patil, un vizitator care începe să ameninţe eşafodajul din clipa în care Cadence face o pasiune pentru el.
Şi poate nu ar fi nimic dramatic aici dacă tânăra, pe care familia o alintă Cady, nu ar fi bolnavă – un misterios accident a lăsat-o amnezică şi dependentă de pilule care îi zăpăcesc mintea. „M-au căutat de tumori, meningită, de toate. Apoi mi s-au prescris medicamente după medicamente, apoi alte medicamente, pentru că toate cele de dinainte nu avuseseră efect”… Fata nu este rea sau dezagreabilă, dar egoismul din ea şi indiferenţa faţă de cei din jur transpar des. „Cine sunt Ginny şi Paulo?”, întreabă într-o zi. „Menajera şi grădinarul. Nu le ştii numele, deşi au lucrat aici în fiecare vară”, i se răspunde. Din tabloul de familie nu lipseşte mama tinerei, demna urmaşă a respingătorului ei tată, cu accente personale ca abuzul de alcool, stridenţa vocii şi grosolănia manierelor.
Există un soi de „cruzime” a expunerii personajelor, desenate în tuşe groase, aproape în alb şi negru, plasate ca în lumina neiertătoare a dimineţii, care nu iartă niciun „rid”. Construcţia narativă din Mincinoșii este menţinută la aceleaşi cote prin acurateţea replicilor directe, fără menajamente şi înflorituri, fără profunzimi abisale care să lase cititorul pe gânduri, ci lăsându-l doar să termine o pagină directă şi abrazivă doar pentru a găsi şi mai necruţătoare dezvoltări în pagina următoare. Observaţiile sunt la fel, aproape muşcătoare, iar turnurile de situaţie vin dramatic şi sever, ca nişte lecţii care nu aşteaptă să se termine acţiunea. Se poate spune că, într-un fel, lectura cărţii „Mincinoşii” are foarte multe dintre trăsăturile adolescenţei (plus a primei tinereţi…) – acuitate, brutalitate, abordare frontală. Pentru a le calibra, autorul se foloseşte de bolnava familiei pentru a povesti totul.
Aşa se explică discrepanţele dintre ceea ce ar trebui să povestească o tânără din cea mai înaltă societate americană şi la ce nivel o „reduc” migrenele, pastilele, ipocrizia celor din jur. Pentru Cady, cea care ne introduce în lumea secretelor tenebroase ale familiei şi care ne trece printr-un complot plin de situaţii şocante, lumea nu este la fel ca a membrilor familiei ei. Atinsă de efectele pierderii unuia dintre puţinele lucruri care nu se pot cumpăra – sănătatea – fata-povestitor devine de o luciditate dezarmantă, cum numai cei ce-şi judecă rudele se pot dovedi.
Cartea Mincinoşii, de E. Lockhart poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, eMAG sau Cărturești.
