Diferenţa dintre comedie şi tragedie este acolo unde scriitorul decide să taie, spune o vorbă înţeleaptă. Şi iat-o pe Mia Fredrickson în faţa unei tragedii personale pe care o transformă într-o comedie de zile mari. Undeva, în fundal, se vede sângele şiroind, dar publicului ce-i pasă?…
- Carte publicata in 2013 la Editura Polirom
- Cumpara cartea cu reducere
- Numar pagini: 192
- ISBN: 978-973-46-3484-2
Mia este o poetă în vârstă de 50 de ani, lector universitar şi mamă a unei actriţe în devenire. Este căsătorită de trei decenii cu un neurolog, Boris, care într-o zi vine acasă şi îi spune că doreşte să-şi ia o pauză în relaţia lor. „Pauza” este franţuzoaică… Şocată, Mia este diagnosticată cu „dezintegrare” după ce iniţial fusese considerată nebună. Dar îşi revine şi fuge. Unde? Acasă la mama ei care încă mai trăieşte, petrecându-şi timpul în compania altor patru octogenare agere la minte şi slobode la gură. Vecină cu Mia este o mamă tânără cu două fete, care se împarte între grija pentru copii şi urletele unui bărbat violent (care din fericire lipseşte mult de acasă).
Mia îşi încropeşte o clasă de poezie la liceul local şi încearcă s-o ia uşor, zi după zi, spre vindecarea sinelui. În jur are femei de toate vârstele şi confruntarea cu propiii demoni şi cu ele toate o ajută să se reconstituie pe ea însăşi, să-şi aducă aminte cine era şi ce dorea atunci când Boris încă nu intrase în viaţa ei. Pas cu pas, descoperă că poate avea alte hotare interioare, mult mai întinse, că personalitatea ei este mai complexă decât lăsase să se întrevadă viaţa ei din ultimele decenii. Mai întâi câştigă respectul şi aprecierea mamei ei. Apoi se întoarce în trecut la vremurile când ea însăşi era o tânără mamă, cu ajutorul implicării în viaţa vecinei şi a micilor ei copilaşi.
La şcoală are în faţă adolescenţa în toată furtunoasa ei cruzime – cercul de poezie nu este „un coş cu fructe”, aşa cum te-ai aştepta de la o clasă plină de fete visătoare. Dimpotrivă, cel puţin una dintre tinere este feroce. Întorcându-se spre bătrâne, reuşeşte să-şi proiecteze altfel ideile vizavi de moarte. Într-o zi, una dintre ele îi prezintă o broderie banală, la care lucra de mult timp. La prima vedere, nimic deosebit. Dar, cu un zâmbet şiret, vârstnica îi arată detaliile lucrăturilor: monştri femei cu ochii ieşiţi din orbite sau nimfe toropite de pasiune. Aşadar, oricât de decrepite şi de aproape de marele final, puţine femei se resemnează cu adevărat; majoritatea au până în pragul cimitirului o imaginaţie debordantă şi istorii fabuloase. În final, regăsindu-se pe sine şi reevaluându-se, Mia ajunge mult mai tolerantă şi cu propria persoană şi cu soţul înstrăinat.
Cartea O vară fără bărbaţi, de Siri Hustvedt se gaseste la pret foarte bun la Elefant / eMAG / Libris.
