Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, trad. Dumitru Mazilu, Editura Litera, 2014
“Portretul lui Dorian Gray” este singurul roman terminat al lui Oscar Wilde si una dintre cele mai cunoscute opere ale sale. A fost publicat prima oara in 1890 in revista Lippincott’s, urmand ca in anul 1891 sa fie republicat intr-o varianta revizuita si extinsa de catre autor care a eliminat anumite pasaje controversate si a adaugat sapte capitole si o prefata aforistica.
Editia Humanitas o poti cumpara cu reducere de aici.
Oscar Wilde spunea: “Portretul lui Dorian Gray reflecta mult din mine insumi: Basil Hallward este ceea ce cred eu ca sunt, lordul Henry – ceea ce crede lumea ca sunt, iar Dorian – ceea ce as vrea sa fiu – in alte vremuri, poate.”
Romanul incepe cu discutia dintre pictorul Basil Hallward si prietenul sau lordul Henry din care intelegem influenta pe care o are Dorian Gray asupra pictorului:
“Dar pentru mine el e mult mai mult decat o sursa de inspiratie ori un model. N-am sa-ti spun ca nu sunt multumit de ce am facut pana acum pornind de la el sau ca frumusetea lui e atat de deosebita, incat Arta nu ar fi in stare s-o exprime. Nu exista nimic pe lume care sa nu poata fii exprimat de catre Arta si stiu ca tot ce am lucrat de cand l-am cunoscut pe Dorian Gray e opera valoroasa, tot ce-am creat mai bun in viata mea. Dar intr-un chip foarte straniu – si ma intreb daca ai sa ma poti intelege – personalitatea lui mi-a sugerat o maniera cu totul noua in arta, un mod stilistic cu totul cu si totul nou. Acum vad lucrurile altfel, le gandesc altfel. Acum pot recrea viata intr-un chip care mai inainte imi ramanea ascuns.”
Ca aspect fizic Dorian Gray este descris ca fiind “incantator de frumos, cu buzele lui splendid desenate si rosii ca sangele, cu ochii albastrii si senini, cu parul auriu si ondulat. Avea pe chip ceva care iti castiga numaidecat increderea. Puteai citi acolo intreaga nevinovatie a tineretii. Iti dadeai seama ca relatiile cu lumea nu reusisera sa-l intineze in nici un fel.”
Lordul Henry este foarte curios sa-l cunoasca insa Basil Hallward nu este de acord deoarece considera ca lordul Henry, adeptul hedonismului, l-am putea influenta intr-un mod negativ pe Dorian Gray. Din nefericire nu poate evita aceasta intalnire pentru ca Dorian isi face aparitia in timpul discutiei sus amintite.
Neavand alta solutie Basil Hallward ii lasa sa discute cat timp termina el potretul lui Dorian Gray si exact cum se temea influenta lordului Henry pune stapanire pe Dorian. In momentul terminarii portretului, Dorian, aflat sub influenta ideilor lordului Henry si impresionat de frumusetea portretului, isi exprima dorinta de a ramane mereu tanar.
“E sfasietor de trist! murmura Dorian Gray, cu ochii inca pironiti asupra propriului sau portret. E sfasietor de trist! Candva eu am sa fiu batran, inspaimantator si groaznic. Dar portretul acesta va ramane vesnic tanar. Niciodata nu va fi mai batran decat in ziua asta de iunie… Cel putin daca ar fi invers! Daca s-ar putea ca eu sa raman vesnic tanar si portretul sa imbatraneasca! Pentru asta… pentru asta … as da orice! Da, nu exista lucru in lume pe care sa nu fiu gata sa-l dau! Pana si sufletul mi l-as da!”
Surprinzator dorinta i se indeplineste si pe masura ce trece timpul Dorian ramane tanar si portretul se schimba intr-un mod hidos drept consecinta a stilului de viata dus de Dorian care devine egoist si ajunge sa comita fapte regretabile.
Dupa parerea mea, sfarsitul romanului este foarte potrivit si cel mai important factor care a dus la schimbarea lui Dorian Gray este influenta lordului Henry.
Ramas orfan de mic, Dorian ajunge in grija bunicului sau care nefiind de acord cu casatoria ficei sale nu ii ofera afectiunea necesara nepotului sau ceea ce este principalul motiv pentru care Dorian ajunge sa fie atat de mult influentat de lordul Henry, vazand in el o figura paterna.
“Portretul lui Dorian Gray” este un roman clasic pe care ar trebui sa-l citeasca fiecare generatie si din care ar trebui sa invatam ca frumusetea exterioara este doar o aparenta.
Anuța Stănculeanu
