„Tata a trăit datorită mie. Dar a avut și o aventură, mama a murit înainte și m-am înțeles cu fratele meu pentru că nu l-am dezamăgit niciodată, dar era același frate dintotdeauna, eram în regulă unul cu altul în acea viață pentru că îl ajutam să facă bani… și… nu am reușit să devin campioana olimpică ce mă visam. Eram aceeași eu atunci. Am încercat, probabil, să mă sinucid sau așa ceva… Există și alte vieți…?”.
În Biblioteca de la miezul nopții, Nora Seed se simte complet inutilă. I-a murit pisica, fratele de care se simte legată nu este interesat de ea și și-a pierdut slujba. Nimeni nu are nevoie de ea și, într-o seară, încearcă să-și ia viața. În loc să moară, Nora se trezește într-o bibliotecă stranie, în care fiecare volum este o posibilitate de a-și fi trăit viața altfel. O versiune. Spațiul are posibilități nelimitate și tot ce trebuie să facă este să deschidă câte o carte cu ea însăși în altă ipostază, cu alte alegeri, alt destin… Poate rămâne definitiv în varianta care îi este cea mai potrivită, dar care este aceea? Cea de campion olimpic, cea de mamă și soție, cea de femeie de afaceri…?
Cumpără cartea cu reducere de aici.
Biblioteca de la miezul nopții este acel tip de carte care interacționează frontal cu cititorul. La capătul unor raționamente generate de alegeri sau greșeli, majoritatea cititorilor care consideră în general că ar fi putut face mai bine sau fi mai mult rezonează imediat cu ideea lui Haig și implicit cu personajul pe care îl trece prin sine dar schimbând butaforia. Nu există un complot captivant și nici nu este nevoie; nu există o listă extinsă de personaje și nici nu se simte lipsa lor; nu există răsturnări de situație, magie, fantezii de orice fel, dar cel care lecturează nu le caută. Nu există decât oglinzile paralele printre care defilează întrebări de tipul „ce este cel mai bine care ni se poate întâmpla și ce este cel mai rău” sau „ce am fi putut schimba și ce nu”.
Acest tip de introspecție are toate datele sincerității în cazul Norei, pentru că se petrec într-un moment pe care ea îl crede final, concluziv. Perspectiva morții iminente poate fi considerată oportunitatea supremă de a fi cinstiți cu noi înșine și de a confrunta, cu echilibru și onestitate, resorturile care ne-au „mânat” prin existență. Centrată pe acest nucleu, cartea Biblioteca de la miezul nopții se vădește un exercițiu psihologic cu efecte psihologice și are meritul de a se referi la oamenii obișnuiți, adică (mai) toți, și la angoasele lor, mai multe decât, poate, ar fi necesar.
„Această librărie este despre alegerile tale”.
Cartea Biblioteca de la miezul nopții, de Matt Haig poate fi comandată online, cu reducere, de la Nemira sau Libris.
Felicitări pentru recenzie. Vreau și eu să o citesc.