Cursa spre fericire (recenzie la romanul “Dupa sapte ani…” de Guillaume Musso)

Dupa sapte ani… de Guillaume Musso, trad. Liliana Urian, Editura ALLFA, 2013

Guillaume Musoo este unul dintre cei mai apreciati scriitori contemporani francezi, romanele sale fiind foarte bine primite de public unele fiind adaptate sau in curs de adaptare cinematografica.

Trebuie sa recunosc ca sunt o mare admiratoare a acestui scriitor. Imi place in primul rand originalitatea si ritmul alert in care se desfasoara evenimentele.

“Scriu intotdeauna cartile pe care mi-ar placea si mie sa le citesc. Romanele mele imbina mai multe genuri: sunt si povesti de dragoste, au si elemente de thriller si roman politist.” – Guillaume Musoo

Ei bine, asa cum spune mai sus Guillaume Musso, romanul “Dupa sapte ani…” le are pe toate, si poveste de dragoste dar si elemente de thriller si roman politist.

Povestea este cea a lui Nikki, o artista boema si temperamentala si Sebastian, un lutier dintr-o veche si bogata familie newyorkeza. Ce au in comun? Aparent nimic, insa in ciuda faptului ca sunt cat se poate de diferiti cei doi se iubesc cu pasiune si se casatoresc aducand pe lume gemenii Camille si Jeremy. Dar casnicia lor se destrama, cei doi ajungand la divort si Nikki pleaca cu Jeremy sa locuiasca in Brooklyn.

Lucrurile se complica intr-o zi cand Nikki ia legatura cu Sebastian pentru prima data dupa sapte ani sa ii spuna ca fiul lor a disparut. Cei doi sunt nevoiti sa lasa resentimentele si sa-si uneasca fortele pentru a-si recupera copilul.
Cursa nebuna in care pornesc ii va purta din New York in Paris si din Paris in mijlocul jungle amazoniene.

Suna interesant, nu? Chiar este, dupa parerea mea, si trebuie sa va previn ca e genul de carte pe care nu o poti lasa din mana si care te tine treaz noaptea.

Are un ritm alert, multe rasturnari de situatie si devine din ce in ce mai captivanta, asa ca va recomand aceasta carte cu drag.

Anuța Stănculeanu