Nu a terminat niciodată liceul… Nu are studii superioare… Este de o sfială descurajantă, direct proporțională cu faima sa uriașă… Este Al Pacino. De vorbă dreaptă, profundă, pe termen lung, cu Lawrence Grobel, care este el însuși un star în lumea celor care scriu volume de succes, pentru că a jucat șah cu Marlon Brando, a intervievat luni în șir o divă de calibrul Barbrei Streisand, a stat alături de Meryl Streep în cabină, înainte de filmări, a portretizat în cărți de mare rezonanță vedete ca Angelina Jolie, Nicole Kidman, Anthony Hopkins, Robert de Niro sau Jack Nicholson. Și este cel care a scris discursul faimos, foarte lung, al lui „Scarface” atunci când a primit Premiul Oscar pentru rolul memorabil din „Parfum de femeie”.
În aceste condiții, Al Pacino, de Lawrence Grobel, este o carte câștigătoare. În primul rând, pentru că toate conversațiile reunite în volum s-au derulat pe parcursul a 25 de ani. Atât i-a trebuit retrasului „Michael Corleone” să iasă din carapace, încet, cu picătura. Punct cu punct, sunt relevate amintirile unui clasic în viață al Hollywood-ului despre anii săi de formare, despre preferința sa certă, vizibilă, pentru teatru în dauna filmului – de unde, poate, și nesfârșitele nuanțe pe care le-a pus în fiecare rol inegalabil, în care pur și simplu nu poate fi văzut altcineva – despre felul în care gestionează critica.
Există nenumărați oameni ai lumii pentru care Al Pacino este unul dintre cei mai mari actori ai ultimului secol – pentru mulți, chiar cel mai mare – și probabil aceasta este explicația cu care a fost primită cartea lui Grobel. Cine n-ar vrea să știe, în detalii fascinante, cum s-a pregătit Pacino pentru rolul Tony Montana sau cum se dedică în întregime, ca o dedublare, fiecărui film? „Când Al joacă un rol, devine personajul pentru foarte mult timp în fiecare clipă a vieții sale. Atunci când filma pentru «Avocatul diavolului», mă provoca tot timpul, arțăgos, deși nu știam că el joacă rolul negativ. Abia după mult timp am aflat că el doar mă provoca, își exersa rolul, închipuindu-și că sunt Keanu Reeves, căruia trebuie să-i dea replica. A trebuit să accept întotdeauna că atunci când interpretează un personaj, rămâne acel personaj în fiecare moment al vieții sale, timp îndelungat după ce s-au terminat filmările”, povestește Grobel.
Autorul reliefează linia foarte fină dintre omul Pacino și pasiunea sa nemărginită pentru actorie. „Al este foarte temperamental și am intrat în coliziune de mai multe ori cu firea lui aprigă. În el există și Michael Corleone, și colonelul din «Parfum de femeie», și Tony Montana, dar toate acestea coexistă ca niște piese disparate și Al are capacitatea de a extrage pe oricare dintre ele și din acea bucățică să realizeze un rol mare”, punctează autorul.
Grobel nu lasă la întâmplare nici accentele vieții personale a marelui Pacino, despre care nu se știe mare lucru. Lungile conversații cu starul au lăsat să se întrevadă teama sa aproape patologică de a „se lega” afectiv și scene remarcabile din perioada în care în Al abia se închega direcția care l-a dus direct în vârful cinematografiei, grație preponderent unui talent copleșitor. „Oricine face cunoștință cu Al, de la patroni de studiuori la oameni obișnuiți, nu se simte foarte în largul său, Pacino este foarte mare. La rândul lui, el rămâne tăcut, ca să nu spulbere misterul care îl înconjoară”, mai scrie Grobel, lăsându-i pe fanii lui Pacino încă mai „înfometați” după informații despre omul din spatele unei serii de interpretări inegalabile. „L-am cunoscut pe Larry Grobel în 1979. A vrut să-mi ia un interviu și n-am avut niciun pic de încredere în el. Am ajuns să ne cunaștem în timp și am împărtășit succese, eșecuri, am trăit experiențe minunate sau inimaginabile”, ridică însuși Pacino cortina din dreptul cărții care îl portretizează așa cum nicio altă carte biografică despre marele actor nu a izbutit până acum.
Cartea Al Pacino, de Lawrence Grobel poate fi comandată online de aici.
