Recenzie la cartea Focul din casă, de Kamila Shamsie

A respecta sau a nu respecta legea, cutuma, obligațiile, cerințele societății… Iată o dilemă eternă pentru fiecare dintre tinerii lumii, generație după generație. A provoca status quo, a fi altfel, a juca după reguli sau a le încălca atunci când nu le ocolești…

În Focul din casă, Aneeka are un frate geamăn, Parvaiz, care a plecat la Londra în „misiune” ISIS, revoltat că tatăl său murise în drum spre Guantánamo. Aneeka are și o soră, Isma, care spune Poliției unde este fugarul, iar tânăra este revoltată, sfâșiată, aidoma Antigonei, între dragoste frățească și groaza socială a ideii de apartenență la un nemilos grup terorist a fratelui drag. „Ne-ai trădat pe amândoi. Apoi ai încercat să ascunzi asta de mine. Nu mă suna, nu-mi da mesaje, nu zbura peste Ocean în speranța că voi mai fi vreodată de accord să-ți văd fața. Noi nu mai avem soră”, tună Aneeka.

Shamsie își provoacă cititorul la partizanat, punându-i dinainte mitul eroinei lui Sofocle, varianta de secol XXI, cu mânia tinerei Anneka mai profundă pentru trădarea fratelui de către soră decât pentru trădarea acestuia față de ele amândouă. Mai departe, autoarea țese povestea în crescendo a unui dezastru. Isma este vocea compromisului, a „capului plecat”, a unui tip de oblomovism care crede, în final, „la ce bun împotrivirea, efortul, rebeliunea?”. Cvasi-absentă din narațiune, este portretizată în fundal și în relație cu Eamonn, fiu al unui autoritar oficial britanic, care a decis să nu mai aibă de-a face cu credința musulmană. Vrea să ducă o viață occidentală. „Asta este o piesă musulmană sau una de stil?”, o întreabă pe Isma despre turbanul pe care îl poartă. „Singurele persoane din Massachusetts care m-au întrebat despre asta au făcut-o pe ideea de stil sau de chimioterapie”, răspunde, înțeleaptă, dar stabilind imediat o conexiune, tânăra care studiază în SUA.

Însă odată întors la Londra, Eamonn se îndrăgostește de Aneeka, iar ea decide că poate fi folosit întocmai ca un obiect, pentru a-și găsi fratele. „Voiam ca Eamonn să fie în stare de orice pentru mine înainte de a-i cere să facă ceva pentru fratele meu. De ce să nu recunosc? De ce este un om capabil pentru persoana la care ține cel mai mult pe lume?”… Povestea unor complicate relații de familie, cu acel gen de trădări care dor cel mai mult, dar și cu un complex fir narativ care include multă acțiune, chiar dacă preponderent interumană, este spusă în stilul evocator, elegant, plin de simboluri cu care Shamsie și-a obișnuit cititorii și admiratorii.

Focul din casă reușește să capteze, să „izoleze” cititorul din două direcții: cea a derulării filmului unei legături de sânge care are atâtea fațete stranii, precum și cea a propriilor reflecții pe marginea unuia dintre cele mai fermecătoare și complicate segmente ale vieții umane. În lumina caldă a acestei lecturi, cititorul se va opri o clipă și va reflecta, poate, la propriii frați, la propriile credințe…