„Hoţul de cărţi” este o carte scrisă de Markus Zusak, în care este prezentată realitatea din timpul Germaniei naziste. Naratorul, care este totodată martor al întâmplărilor, cum se va descoperi pe parcursul acţiunii, este tocmai „moartea”, cea care nu iartă pe nimeni, ci doar îi ocoleşte pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.
Singura care scapă din învelişurile morţii până la o vârstă înaintată este Liesel Meminger, o fată care reuşeşte prin intermediul cărţilor să intre într-o lume nouă, cu concepţii şi idei diferite. Destinul acestei fetiţe se va schimba, deoarece ea găseşte, după ce îl va înmormânta pe fratele ei (care va muri pe timpul călătoriei cu trenul) „Manualul Groparului”, o carte care o va iniţia pe aceasta. Totodată, cartea pare a fi tocmai predestinată epocii în care a fost descoperită de Liesel, reprezentând o analogie cu sistemul care parcă sapă groapa unei naţiuni, dezastrul unei lumi întregi, având în vedere că acţiunea este plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cumpara cartea cu reducere de aici.
Liesel Meminger este fiica unor comunişti, detaliu care îi va determina, pe parcursul desfăşurării acţiunii, pe cei din jurul ei să o privească cu ură şi dispreţ. Ea este obligată să locuiască cu o familie adoptivă din Germania, iar la vârsta când toţi copiii ştiu să scrie şi să citească, ea este singura care nu se descurcă. Literele moarte, dar vrăjite, rămân un mister pentru aceasta. Prin intermediul violenţei, specifice acelei perioade, în oameni se conturează tot mai profund sentimente de frică şi de supunere conform cu convingerile regimului. Astfel, Liesel se va confrunta pe drumul către descoperirea dragostei sale pentru cărţi şi pentru poveştile din acestea, cu ameninţări, cu certuri din partea părinţilor, cu violenţă fizică la şcoală, nereuşind să se adapteze între cei de vârsta sa având în vedere că nu este la fel, dar reuşeşte să-şi facă un singur prieten, pe Rudy. Cu ajutorul tatălui adoptiv, ea păşeşte încetul cu încetul în lumea necunoscută a cărţilor şi astfel începe lunga listă cu cărţi pe care le fură Liesel, spre a le citi, şi care o vor ajuta să-l salveze pe evreul Max din braţele morţii.
Inocenţa, pe care o reprezintă Liesel şi alţi copii, se dizolvă în aer prin tirania care marchează acea epocă şi perioadă. Spre exemplu Liesel este împinsă de circumstanţe să fure cărţi, copiii sunt îndoctrinaţi încă de mici, bucurându-se chiar şi când intră în război cu o ţară adversă, conform concepeţiei naziste. Aceştia, în loc să se bucure de puritatea vârstei, de inocenţă, de jocurile specifice copilăriei trebuie să se maturizeze mult mai repede pentru a ajunge la standardele impuse de societate. Războiul răpeşte nu numai oameni, ci şi urma de speranţă care le-a rămas acestora având în vedere faptul că trebuiau să se despartă de familii, de soţii, de copii, de prieteni, de tot ceea ce înseamnă viaţă. Analogiile cu evenimentele istorice din timpul Germaniei naziste sunt văzute prin intermediul unor ochi de copil, ochii lui Liesel. „Noaptea de cristal”, eveniment rămas în istorie prin faptul că în timpul acestei nopţi au fost sparte vitrinele magazinelor evreilor, precum şi cărţile scrise de autori evrei incendiate, reprezintă pentru Liesel, un asasinat prin care se declanşează impulsul hoţului. Indiferent de durerile pe care le simte, aceasta reuşeşte să facă rost de încă o carte.
Recomand această carte deoarece prin intermediul ei pot fi observate din alt unghi evenimentele din timpul Germaniei naziste, aceasta fiind accesibilă la orice vârstă având în vedere modul în care au fost abordate temele existenţiale.
Ana-Maria Podariu
Cartea poate fi cumparata online, cu reducere, de la elefant.ro.
