Recenzie la cartea Șoareci și oameni, de John Steinbeck

Un liceu din Edinburgh a decis, în noul val antirasism, să taie de pe lista lucrărilor studiate un roman clasic, care este studiat de decenii în toate unitățile de învățământ occidentale – „Oameni și șoareci”, scris de John Steinbeck, ilustru deținător al unui Premiu Nobel. Dincolo de părerea celor care au decis această cenzurare sau de opinia legislatorilor scoțieni, care consideră că „școala ar trebui să educe, nu să impună”, cartea lui Steinbeck nu este întâmplător un mare roman.

Oameni și șoareci este, în fond, o poveste despre coliziunea dintre visele omului și cruda realitate; și mai ales despre legături umane indestructibile și fără hotar.

America muncitoare a anilor 1930 nu se poate împiedica să viseze și să spere, iar lumea din jur nu se poate opri din căderea în Marea Criză. Doi muncitori traversează țara pe jos, pentru a găsi de lucru. George este un om pragmatic, are grijă de tovarășul său, Lennie, și îl tratează ca pe un frate. Lennie este un gigant, de o forță incredibilă, dar are un handicap mintal care îl face să învețe lent și să vadă lumea aproape ca un copil. George și Lennie sunt și fugari – uriașul a atins rochia unei femei și a fost acuzat de agresiune sexuală. Cei doi se opresc undeva, la o fermă din America profundă, și visează ca într-o zi să dețină propriul petic de pământ – pe pământul altcuiva se edifică astfel un microcosmos al percepțiilor săracilor Americii, cei care nu-și pot controla destinele și se învârt în același cerc speranță-deziluzie.

Momentul crucial în care Lennie o ucide accidental pe soția fermierului, cu minea lui puțină și forța lui prea multă, este și momentul în care George înțelege că prietenul său nu va putea trăi niciodată liniștit în lumea care se așază dinaintea lor – și îl execută, înainte să-l găsească potera.

De la visul de a crește iepuri la revelația că lumea nu-l va accepta pe cel diferit este o cale literară lungă cât o lume de nedreptăți.

Tonul de umanitate pe care îl imprimă poveștii talentul uriaș al lui Steinbeck este dincolo de orice evaluări superficiale. Povestea prieteniei dintre doi oameni care se opun prejudecăților este universală și exemplară, plină de dramatism și impecabil construită literar. Înțelegerea supremă de care dau dovadă cei care nu filosofează prea mult și au vise ce pot părea mici depășește fleacurile în care se împiedică atâția oameni cu ambiții mari. Prin George și Lennie, Steinbeck traversează majestuos deceniu după deceniu, pentru că în spatele uluitoarei sale evoluții din ultimul secol, omenirea este aceeași tributară a luptei dintre bine și rău, dintre corect și eronat, dintotdeauna.