Investigaţia nimănui („Lupul Roşu”, de Liza Marklund)

Personajul Annika Bengtzon s-a lăsat îndelung aşteptat, dar fanii seriei, care au terminat „The Bomber” consideră că aşteptarea a meritat: „Red Wolf” („Lupul Roşu”) este a cincea din serie şi o înfăţişează pe Annika într-o formă încurajatoare, deşi uneori se mai loveşte de mobilier şi mai „aude vocile îngerilor”.

Pentru cei care nu o cunosc, Annika este un ziarist de investigaţii care se decide să scrie o serie de articole despre terorism, în parte pentru că a trăit propriile experienţe şi apoi pentru că are curiozitatea de a privi la trecutul istoric al protestelor din anii 1960-1970 din Suedia, atunci când mulţi tineri erau exaltaţi de ideile liderului chinez Mao şi revoltaţi de războiul din Vietnam. Punctul de pornire pentru Annika este aniversarea unui atac asupra bazei aeriene de la Lulea, nordul ţării, în care câteva avioane

F21 au fost aruncate în aer de infractori rămaşi necunoscuţi. Aflând detalii inedite de la un coleg de breaslă, Annika pleacă spre locul cu pricina, dar jurnalistul local nu este de găsit, iar oficialul aeroportului refuză să-i spună adevărul. În ciuda vremii aspre şi a tensiunii cazului, Annika se încăpăţânează să-şi continue investigaţia şi descoperă o altă persoană dispusă să vorbească, plus un martor care o duce la divezile fostei crime.

Cititorul este realemnte captivat de ritmul şi presiunea desfăşurării evenimentelor, de alerta continuă în care se mişcă ziarista, de la aflarea detaliilor trecutului şi a legăturilor cu prezentul până la demersul de a se întoarce la propriul ziar pentru a spune povestea. În plus, totul se desfăşoară într-o „zonă crepusculară” – Lulea este „la capătul lumii”, la intersecţia graniţelor Finlandei şi Rusiei, loc în care în luna noiembrie este aproape tot timpul noapte. Aşadar, o scenă potrivită pentru poveşti ale trecutului sumbre şi ascunse.

Întoarsă la Stockholm, Annika are alte obstacole în faţă. Politica editorială a publicaţiei la care lucrează îi stă ca un ghimpe în coastă, pentru că poveştile despre vedete sunt pe primele pagini ale ziarelor şi în prime time la televiziuni. Jurnalismul adevărat, al vocaţiei şi al dezvăluirilor, pare să nu mai intereseze pe nimeni, ba mai mult, seriozitatea cu care Annika îşi face meseria o face să fie nepopulară şi implicit nesusţinută. Şeful este mai interesat de propria carieră în media corporatistă şi nu aruncă nici măcar o privire spre materialul exploziv realizat cu atâta efort de Annika. Nici nu clipeşte când aude de reţeaua teroristă pusă la cale de un (bătrân de-acum) infractor poreclit „Ragenwald”, a cărui istorie ziarista a deslusit-o şi prin care încearcă să tragă un semnal de alarmă.

Nici în viaţa personală nu este tocmai bine. Soţul Annikăi, Thomas, care într-un volum anterior deborda de pasiune, manifestă o plictiseală generată de efortul familiei de a ţine doi copii la şcoală şi de a edifica două cariere. În timp ce Annika este complet devotată familiei şi slujbei, uneori în detrimentul propriei sănătăţi, cei din jur, de acasă şi de la slujbă, îşi pierd interesul.

„Lupul Roşu” se citeşte pe nerăsuflate, naraţiunea având toate datele unui thriller: răul ascuns, rapiditate, mişcare, schimbări bruşte de situaţie, pericol, suspans. Annika îşi urmează instinctele ignorându-şi şeful şi ajunge să descopere legăturile dintre vechiul atentat din Lulea, filosofia lui Mao, grupuri teroriste şi personaje din administraţia centrală actuală a Suediei. Toate aderenţele sunt dezvăluite acolo, în „zona crepusculară”, unde Annika stă faţă în faţă cu grozăvia descoperirii şi cu propriile „fantome” care o pândeau într-un cotlon de conştiinţă încă din volumele anterioare.

Cartea poate fi cumparata cu reducere de la elefant, sau de la libris cu transport gratuit.

Roxana Ichim