Extreme alăturate, sexualitate obsedantă, frumuseţea dublând hidoşenia, relaţii cvasi-incestuoase, aerul unei culturi care aspiră spre ideal şi nu-l mai poate obţine nici cu arta, nici cu simbolistica… ceaiului. „Şobolanii mişunau deasupra tavanului. Un piersic era înflorit lângă verandă..”.
Personajul central al romanului lui Yasunari Kawabata este tânărul Kikuji, care şi-a pierdut părinţii şi care se reîntâlneşte cu o profesoară de ceremonie a ceaiului – Chikako Kurimoto. Femeia are un scop: să pună la cale o căsătorie între orfan şi tânăra Yukiko Inamura. Dar Yasunari o vede şi pe mama fetei, d-na Ota, cea mai importantă aventură extraconjugală a tatălui său şi care adusese năpasta asupra ambelor familii.
Carte publicata in 2015 la Humanitas Fiction- Data aparitiei: Aprilie 2015
- Colectia Raftul Denisei
- Traducator: George T. Sipos
- Tip coperta: Brosata
- Format: 130×200
- Numar pagini: 160
- ISBN: 978-973-689-893-8
- Cumpara cartea cu reducere
În jurul ceaiului ia naştere o istorie care include implicarea fiului într-o relaţie amoroasă cu amanta tatălui său decedat, iar consecinţele asupra acesteia şi a fiicei ei, fata cu baticul cu o mie de cocori Fumiko, trimit cu gândul spre deznodămintele tragediilor greceşti. Spiritul tatălui dipărut preia controlul asupra fiului în relaţia nefirească. Dorinţa masculină se împleteşte cu sentimentul de vină al femeii care ascunde o teamă primară, amplificată de caracterul nelegitim al relaţiei.
La un moment dat, femeia iese tragic din scenă, iar Fumiko se ataşează de Kikuji. Tot eşafodajul de presiune afectivă al mamei decedate se transferă asupra fetei, care îl aduce ca „zestre” emoţională în relaţia cu tânărul. În tot acest timp, Chikako unelteşte…
Povestea continuă în toate accentele ei tragic-sinistre având în fundal simbolurile ceremoniei ceaiului. În primul rând acela că tradiţia depăşeşte scurtele vieţi umane. Cei care menţin ceremonia pier unul după altul, generaţie după generaţie, dar gesturile şi cultul ceaiului, precum şi obiectele sacre, sunt trecute mai departe. Din timp în timp, autorul punctează intervenţia culturii vestice care alterează perfecţiunea tradiţiei japoneze şi asta se observă cel mai bine în felul în are încep să se îmbrace unele dintre personaje. Tânăra generaţie, reprezentată de Kikuji şi Fumiko, nu mai are aceeaşi aplecare spre tradiţie şi amândoi au renunţat la ceremonie. Nici Chikako nu este plasată într-o poziţie onorantă, chiar dacă predă ceremonia ceaiului, întrucât îi deteriorează simbolistica prin faptul că o foloseşte în atingerea unor scopuri josnice.
Calitatea naraţiunii rezidă în scriitura simplă, dar plină de înţelesuri cu trimitere la tradiţie şi simboluri. Sunt multe de învăţat din această carte despre Japonia post al Doilea Război Mondial şi multe de gândit despre puterea tradiţiei şi declinul unei epoci pe care a dominat-o. Cartea lui Kawabata rămâne totuşi tensionată, chiar dacă este scrisă într-un limbaj splendid şi induce ideea compasiunii pentru o lume care dispare pentru a face loc alteia, posibil hibridă. O menţiune special se cuvine unei caracteristici a personajelor masculine ale carţii: bărbaţii portretizaţi de Kawabata nu dau doi bani pe femeile trecute de prima tinereţe, permiţându-şi luxul ca atunci când acestea doar păreau a-şi pierde nurii să le înlocuiască cu altele, mai tinere. Totuşi, cartea „O mie de cocori” rămâne mai degrabă una a forţei simbolurilor decât a puterii masculine…
Cartea o poti cumpara si online, cu reducere, de la elefant sau cu reducere si transport gratuit de la eMAG.
Roxana Ichim
