Pământ neîmblânzit – Jhumpa Lahiri, trad. Dan Ciobanu, ed. Univers, 2012
Jhumpa Lahiri (n. 1967) a debutat cu Interpretul de maladii, carte care a câștigat Premiul Pulitzer în 2000. Autoarea s-a născut în Anglia, din părinți indieni, dar s-a mutat în America. Acest traseu – India – Anglia – America se observă foarte bine în Pământ neîmblânzit.
Personajele sale se mută, adesea, din India în Anglia și apoi în America, sau se întorc înapoi în India ducând poveștile americane cu ele. Este vorba despre un conflict permanent între tradiții deoarece indienii imigranți încearcă să păstreze tradițiile, pe când copiii lor se acomodează mult mai ușor cu americanii, căutându-și parteneri din America și renunțând la hainele și mâncarea tradițională cu care au fost crescuți.
Cartea poate fi cumparata online de aici.
Mutarea în America nu este ușoară pentru niciunul dintre personaje, iar acestea întâmpină, în ciuda bunăstării, diverse probleme: păstrarea imaginii în comunitățile de bengalezi, păstrarea limbii, a portului tradițional, revolta copiilor care fac de rușine familia etc.
Cartea de față cuprinde mai multe povestiri: Pământ neîmblânzit, Iad-Rai, O alegere de cazare, Doar bunătate, Nu-i treaba nimănui și Hema și Kaushik – un microroman ce cuprinde 3 povestiri despre cei doi protagoniști.
În Iad-Rai, titlul dat de o expresie spusă de unul dintre personaje, invers decât este în realitate ”din rai în iad”, o fată povestește cum familia sa, în special mama, a început să se schimbe după ce Pranab Kaku, un indian inteligent venit în America, își face loc în familia lor. Tatăl păstrează tăcerea în timp ce mama ei se transformă încetul cu încetul, aproape că întinerește și ea alături de Pranab Kaku. Însă acesta își vede de viața lui și nu dă curs niciunui sentiment pe care l-ar avea. Se căsătorește, iar relațiile dintre familia care l-a ajutat atâta timp se rup. Peste ani de zile, când fata este mare și urmează să se căsătorească la rândul ei, află secretul dur al mamei sale și câtă suferință a suportat.
Doar bunătate este cumva povestea multora dintre noi. Un mic gest făcut în copilărie poate schimba destinul unui om. Este vorba despre doi frați, Shuda și Rahul, ea mai mare cu câțiva ani ca el. El extrem de inteligent și cu șanse mare de succes, Shuda trebuind să învețe dublu. Dar un obicei de a bea bere pe ascuns de părinți schimbă viața amândurora, iar pe a lui Rahul radical.
Hema și Kaushik – povestea lor spusă în trei povestiri este oarecum povestea vieții, unde realitatea (trecem cu vederea că e vorba de un text de ficțiune) bate filmele americane cu happy-ending-uri. Cei doi se întâlnesc prima dată când familiile lor (de indieni) se împrietenesc, ei având vârste până în 10 ani. La următoarea reîntâlnire, când familia lui Kaushik se reîntoarce din Calcutta în America, deja sunt adolescenți și se privesc altcumva. Însă nimic nu se întâmplă și soarta îi desparte iar, fiecare având un drum total diferit, fiecare înfruntând propriile temeri, suferind pentru unele greșeli sau încercând să se împace cu trecutul. Și se reîntâlnesc mulți ani mai târziu când ea este pe punctul de a se căsători, el de a se muta pe un continent diferit.
Proza autoarei americano-indiene este răvășitoare, poveștile sale de viață te marchează și lasă un semn. Stilul nu se numără printre cele mai bune pe care le-am citit, dar personajele sale sunt bine accentuate, poveștile lor par veridice, autoarea reușind să transmită ceea ce și-a propus – iar acesta este un lucru mare. De altfel, cultura ei este diferită, de aceea avem ceva de învățat din povestirile de față.
”Jhumpa Lahiri mânuiește personajele pe care le inventează fără a lăsa asupra lor nici o amprentă” – The New York Times Book Review – coperta IV
Emilia Zăinel
