Editura Humanitas va invita la Libraria Humanitas de la Cismigiu sambata, 18 iunie, la ora 17, la o intalnire cu Cristian Pepino, Ana Barton si Simona Preda. Sezonul de mers la mare se deschide printre vamaioti sau doimaisti din mai multe generatii cu A doua carte de la Vama Veche.
Succesul primei Carti de la Vama Veche, ca si reactiile publicului – criticile mai mult sau mai putin subiective ale prietenilor, aprecierile unor personalitati cu renume sau ale unor cititori complet necunoscuti – l-au obligat, practic, pe Cristian Pepino sa scrie o continuare. In A doua carte de la Vama Veche, va veti intalni cu o parte din personajele pe care deja le cunoasteti: Silviu Purcarete, Alexandru Tocilescu, Nuni Anestin, François Pamfil, Mircea Florian, Dadu Bucur, Decebal Scriba, Dimi Simon, chiar si Edmondo…, dar si cu fata lui Pacepa, Adrian Paunescu, Paul Everac, prietenii prietenilor familiei Medrea sau misteriosul Dodo. Veti revizita, fireste, locurile mitice – Doimai, Mamaia-sat, Vama Veche. Veti auzi, in plus, “Povestile de seara” de la Vama, unele extraodinare. Si se prea poate ca noua carte a lui Cristi Pepino sa va amuze, sa va incante, sa va farmece inca mai mult decat prima.
“Doimai-Vama Veche e un fenomen care, constat cu surprindere, provoaca si acum interesul tinerilor si polemici in randul celor mai varstnici. Cineva mi-a spus ca vrea sa faca un film, altcineva o piesa de teatru pornind de la cartea mea. Zilele astea, un tanar din Irlanda mi-a luat un interviu pentru documentarul pe care-l face despre Vama Veche si mi-a spus ca e foarte mirat ca fiecare persoana intervievata de el are o alta versiune despre acest fenomen. E normal. Pe-acolo au trecut multe generatii si multe lucruri s-au schimbat de-a lungul timpului. Fiecare generatie a avut idealurile ei, modelele ei. La inceput, acele locuri erau «la marginea lumii», oarecum izolate si salbatice, si tocmai de aceea ne placeau. François Pamfil imi povestea ca atunci cand a inceput el sa mearga la Vama nu era inca tras curent electric in sat, iar pe marginea paraului format de apa care curgea de la irigatii erau o flora si o fauna asemanatoare cu cele din Delta Dunarii. Clujenii, care fusesera de copii la Vama impreuna cu parintii lor, povesteau ca la inceput pe plaja erau doua gropi mari in care domnii si doamnele faceau nudism separat. Mai tarziu, cand vilegiaturistii ajunsesera sa se cunoasca intre ei, nu a mai existat nici o restrictie. Atata doar ca cei care nu doreau sa faca plaja costumati mergeau dincolo de parau (de «Missipipi»).” (Cristian Pepino)
Comunicat Editura Humanitas
