Fetițele. Rude sărmane – Ludmila Ulițkaia, trad. Gabriela Russo, ed. Humanitas Fiction, 2013
Ludmila Ulițkaia este o scriitoare rusă foarte apreciată. Multe din cărțile sale au fost premiate, cea mai cunoscută fiind ””.
În ediția de față au fost cuprinse două volume de povestiri, și anume „Fetițele” și „Rude sărmane”, ambele publicate de autoare în 2002.
Cu toate că în general nu m-a atras foarte mult cartea, găsind anumite lucruri care nu mi s-au părut că ar avea ce căuta acolo (hai să zicem că am anumite rezerve în privința conținutului), am descoperit și unele povestiri foarte bune. Găsesc interesantă și modalitatea acesta de a scrie (dacă mă gândesc bine pot găsi o asemănare cu Amos Oz – Scene din viața campestră), unde personajele din anumite povești se regăsesc, mai târziu, în altele. Este un procedeu care te face să te oprești din citit și să te gândești mai bine la personajul aflat o dată în ipostaza trecută (unde nu știați cine este) și apoi în ipostaza actuală unde îi este prezentată viața. Găsesc foarte bune și temele propuse de autoarea rusă: cea a fetițelor curioase, răutăcioase chiar și cea a rudelor sărace.
Fiindcă sunt mai multe povestiri, am să fac o scurtă rezumare a celor două mari părți. În prima este vorba despre anumite ipostaze din viața unor fetițe precum Mașa Celîșova, Svetlana Bagaturia, Aliona Pșenicinikova, Gaika și Vika Ohanezian, Tania Kolîvanova, Liliecika dar și altele. Acestea se cunosc între ele și apar în două ipostaze: cea de colegi de școală și cea unde viața familială se află pe primul loc.
Una dintre povestirile care m-a impresionat vorbește despre cele două surori gemene: Gaika și Vika Ohanezian. Gaika (Gayaneh) se naște prima, fără nicio problemă, pe când Vika (Viktoria) îi cauzează mamei mari problemele medicale. Acest amănunt va decide viața familiei și, implicit, a lor. Crescute de bunică (mama bolnavă, tatăl în război), ele, chiar dacă fizic se aseamănă, moral sunt diferite. Vika, așa cum era de așteptat, îi face copilăria de nesuportat surorii ei. M-a impresionat și intrigat foarte mult relația prezentată de autoare. Este important de urmărit și analizat destinul celor două gemene care, pe moment ce cresc, fizicul li se schimbă după ”suflet”.
Mai este de menționat și povestea Taniei Kolîvanova, îndrăgostită de profesoara ei tânără și bine îmbrăcată, căsătorită cu un neamț. Fata este săracă și din acest motiv ținuta vestimentară și atitudinea profesoarei de limba germană o atrag nespus. Atât de mult încât face un cult pentru ea. O iubire ce o schimbă pe fată și îi decide viitorul.
În partea a doua găsim câtea povestiri interesante cu finaluri bune (apreciez aproape toate finalurile povestirilor pe care le găsesc reușite, fie că sunt fericite sau nu). Descoperim aici o incursiune în viața unor femei (mai mult despre ele este vorba) precum Ana Markovna și verișoara sa săracă, Asia Șafran; Simka și fata ei Bronka; Ghenele – țoșca; Lialia, mama lui Goșa și relația ei cu Kaziev, coleg cu fiul ei sau Zinadia – cerșetoarea fără minte.
O să aduc în discuție povestea lui Ghenele Țoșca, o bătrână săracă ce ține foarte mult la geanta ei veche – din acest motiv a primit porecla de Țoșca. Bătrâna este foarte experimentată în negocierea la piață, reușind să plătească jumătate din reducerea deja făcută produselor sau, uneori, să nu plătească deloc; maestră în înșelătorie și expertă în alegerea găinii vii potrivite pentru ziua de paști (găină care este gătită în mult mai multe feluri decât un om normal își poate închipui). Geanta reprezintă cam toată viața ei și nu se desparte niciodată de ea. Până când, într-o zi de Paști, Ghenele face un accident sau spasm vascular – nici medicii nu știu exact și geanta îi este luată. Aproape fără cuvinte încearcă să se facă înțeleasă că vrea geanta, dar nimeni nu o ia în seamă. ”Așa a și murit, cu mâna stângă îndoită, cu degetele chircite, strângând o încuietoare nevăzută.” p. 184 Geanta a fost arsă odată cu bătrâna. De ce ținea aceasta atât de mult la ea? Vă invit să aflați singuri.
Emilia Zăinel
Poi cumpara cartea online de la elefant sau de la .
