Tabachera din Bagombo, de Kurt Vonnegut

Acum mai bine de jumătate de secol, lumea corporatistă pierdea un specialist, iar lumea literară câştiga un autor care a ajuns să fie tot mai iubit: Kurt Vonnegut. Iar fanii săi au de ce să se bucure în faţa celor 23 de povestiri care alcătuiesc Tabachera din Bagombo.

tabachera-din-bagombo

Carte publicata in 2014 de Humanitas Fiction
Colectia Raftul Denisei
Format: 130×200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 352
ISBN: 978-973-689-690-3

Este vorba în primul rând despre stilul comic unic al lui Vonnegut, prezent din plin în această surprinzătoare abordare literară scurtă. Apoi avem în faţă o dată în plus anvergura caricaturistului Vonnegut, care creează personaje colorate, profunde, ce ne amuză copios (ca un Kilgore Trout, de exemplu, care apare şi reapare în cărţile sale).

Şi iată-i. Ambiţioşii ajung să fie Franckensteini ai lumii financiare, monştri lacomi, obsedaţi de bani, numai buni de caricaturizat. Ei se află într-o cursă mortală, hilară dacă stai s-o observi din exterior, pentru a fi numărul unu. Chiar dacă are grijă să nu lase impresia că ar considera dorinţa de progres personal ceva rău, autorul doar trasează în tuşe groase extremele unui comportament care a ajuns să-i dezumanizeze pe mulţi dintre noi. Şi asta cu mult umor. Îl avem în faţă, astfel, în povestirea „Pachetul”, pe Earl Fenton, un îmbogăţit de 24 de ore care se plimbă cu nevasta în tot felul de cercuri pentru a-şi etala bogăţia şi a se lăuda cu ea. La antipod se află Charley Freeman, cel modest şi mult mai puţin materialist, iar interacţiunea dintre ei creionează distanţele dintre găunoşenia cu ştaif şi bucuriile simple.

George Helmholtz este prototipul ambiţiei americane prost direcţionate, scăpate de sub control. De altfel, el apare de mai multe ori pe parcursul cărţii Tabachera din Bagombo şi pune în faţa celor „care se simt” oglinda orbirii în goana după succes. Doar că una visează Helmholtz (aflat în fruntea orchestrei unei şcoli) şi alta este realitatea care i s-ar potrivi. Acest personaj care are o ambiţie demnă mai degrabă de Wall Street este un exemplu grotesc al felului în care Vonnegut atacă mitul „omului care s-a realizat singur”.

Pentru cei familiarizaţi cu opera lui La Bruyere, care creiona în „Caracterele” sale moravurile epocii cu peste trei secole în urmă, Vonnegut poate părea de aceeaşi sorginte literară. Cel puţin are acelaşi scop: portretizarea până la caricatură a tarelor umane de secol XXI. Spre deosebire de predecesorul său francez, in Tabachera din Bagombo o face ajutându-se de umor şi în plus are parte de recunoaştere literară imediată…