Valurile pământului, de Anuradha Roy

Poate că uneori mai este nevoie ca literatura „să respire” între două apariţii sângeroase şi violente care devin imediat bestsellers şi pe care toate comentariile se reped să le (re)descrie la nesfârşit, multiplicand vioelnţa. O astfel de „respiraţie” ar putea fi cartea Valurile pământului, genul acela de povestire înfăşurată în faldurile calde şi parfumate ale Indiei magice unde, totuşi, există şi discriminare, şi durere, şi violenţă, şi competiţie politică şi conflicte de familie.

Carte publicata in 2013 de Humanitas Fiction
Colectia Raftul Denisei
Traducator: Irina Bojin
Format: 130×200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-689-539-5

Anuradha Roy are abilitatea de a puncta cu „teme dure”- sociale, politice – o naraţiune care ar putea părea un tablou idilic despre o lume magică. Personajele pe care le creează pentru a popula Valurile pământului sunt la fel de puternice chiar dacă sunt principale sau evoluează în plan secund. De pildă, Maya, care s-a rupt de familia ei indiană pentru că s-a căsătorit cu un creştin, se trezeşte văduvă în mod abrupt şi tragic. Nu se întoarce la ai ei, ci preferă să predea la o şcoală creştină, petrecându-şi timpul în compania unui aristocrat care bea prea mult. Am ajuns astfel la un alt personaj extrem de interesant, Diwan Sahib, o întrupare a decadenţei generată de inutilitate a fostei clase superioare indiene, ce nu-şi mai găseşte locul în lumea modernă. Avem, aşadar, o tânără Hindu nefericită şi rebelă, un reprezentant al unei elite de mult apuse şi în scenă intră analfabeta Charu, care o roagă pe Maya să-i citească scrisorile de la iubitul ei, implicând-o astfel pe femeie în detaliile unei iubiri tradiţionale indiene. Asta face legătura cu relaţia care se derulează la un moment dat între Maya şi nepotul lui Diwan Sahib, ambiţiosul, fascinantul şi… corporatistul Veer.

Citeste aici ultimele noastre recenzii. Multumim!

Pe acest fundal vin alegerile! În campania electorală, dintr-o dată, „se pun tunurile” pe şcoala creştină unde predă Maya, pentru că, nu-i aşa, cineva trebuie făcut vinovat pentru tarele societăţii şi frâna pusă progresului ţării. În prim-plan, fireşte, candidatul naţionalist Hindu care vorbeşte numai despre cruciade şi pedepse, tulburând apele locale şi ameninţând să scoată din starea latentă violenţele sectare. Tuturor acestor „valuri” li se adaugă temerea că ar putea izbucni un război cu Pakistanul sau că localitatea este plină de spioni chinezi. Totuşi, în pofida relatărilor tensionate şi a poveştilor care abundă de intrigă, cartea Valurile pământului îşi păstrează pasul iniţial şi nu depăşeşte limita stridenţei, dând cititorului binemeritata oportunitate de a reflecta singur, fără ca autorul să impună rezoluţia „prin foc şi sabie”. Poate tocmai de aceea şi limbajul este precis, dar poetic, iar scriitura nu-şi asumă riscuri stilistice, de structură sau de temă. Se poate şi astfel spune o poveste despre dragoste şi ură, continuitate şi schimbare, pierdere, durere şi renaştere, nu-i aşa?