Viaţa ca o ţeapă, de Alan H. Cohen

Când viaţa ta nu-ţi convine, e grav. Pentru că nu poţi s-o dai deoparte şi să te îndrepţi spre altceva. Dacă ajungi la concluzia că existenţa proprie este nesatisfăcătoare, ia-o ca pe un semnal de alarmă şi, lucrând cu acest unic şi suprem material al clientului care eşti, treci la ofensivă. Fă totul diferit, schimbă perspectiva.

viata-ca-o-teapa-mic-tratat-antiratare

Carte publicata in 2013 de Nemira
Colectia Bonton
Format: 145×205
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 272
ISBN: 978-606-579-693-5

De pildă, dacă banii se scurg din buzunare, soluţia nu este să-ţi mai iei un job, ci sa astupi gaura prin care se pierd. Acesta este mesajul unei cărţi aproape cinice, scrisă cu un excelent simţ al umorului, dar care nu este deloc o glumă. Cohen nu este doar amuzant, ci şi inteligent şi un foarte bun scriitor.

Şi iată câteva motive pentru care viaţa ta, în viziunea lui Cohen în Viaţa ca o ţeapă, este groaznică: îţi cedezi puterea, te aştepţi să fie groaznică, te laşi înşelat de aparenţe, consumi energie pentru lucruri prosteşti, încerci tot timpul să te demonstrezi, spui „da” când vrei să spui „nu”, îţi închipui că trebuie neapărat să le faci tu pe toate, încerci să-i „repari” pe alţii, uiţi să te bucuri de călătoria prin propria viaţă.

Cohen nu este un spectator pasiv. Cartea îndeamnă la acţiune cu exemple simple: „Toţi am fost hipnotizaţi să credem că suntem mai insignifianţi decât suntem de fapt. La fel ca plantele crescute în vase prea mici sau peştişorii care trăiesc în acvarii, ne-am adaptat şi apoi ne-am acomodat cu o viaţă liliputană. Dar ia pune planta în mijlocul pădurii să vezi ce mare se face şi ia dă drumul peştişorului în apa unui lac să vezi că va creşte de 100 de ori mai mare! Aşadar, ai încredere în tine! Nu depinzi de altcineva pentru a te mişca. Ai capacitatea de a trece într-un domeniu mai larg, unde să-ţi demonstrezi pe deplin capacitatea”. Şi sfaturile continuă, pe acelaşi ton detaşat care captivează şi lasă pe gânduri din pricina adevărurilor implicate pe care le conţine: „Adevăraţii tăi inamici sunt gândurile de autoapărare, aşteptările mărunte şi credinţa că nu îţi este permis să trăieşti la maximum. Până la urmă, vei experimenta doar atâta suferinţă câtă eşti dispus să înghiţi. Durerea se întâmplă, dar suferinţa este opţională. Poţi avea control asupra gradului în care suferi. Pentru a-ţi dobândi libertatea, intră în propria minte şi, ca o gazdă a unei petreceri exclusiviste, permite intrarea doar a gândurilor care îţi fac bine. Pe restul trimite-le de unde au venit”.

Şi aşa mai departe. Nu sunt îndemnuri savante spre dezvoltare personală, ci spre vindecarea şi eliberarea care o vor genera automat.